Sâmbătă, 20 Decembrie 2014

A viețui în duhul Betleemului

 

† TEOFAN

Arhiepiscopul Iașilor

Locţiitor de Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului

și

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

 

 

Iubiţilor preoţi din parohii,

cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi

drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu

din Arhiepiscopia Iaşilor şi din Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului:
har, bucurie, iertare şi ajutor
de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

 

Domnul coboară,

Îngerii cântă,

Magii Îl adoră,

Păstorii aleargă

Ieslea o-nconjoară,

Mari minuni se întâmplară.”

 

 

 

Iubiţi fraţi preoţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos-Domnul,

 

Dumnezeu ne-a binecuvântat şi anul acesta să ajun­gem la marea sărbătoare a Naşterii Fiului Său din Fecioara Maria prin puterea Duhului Sfânt. Dumnezeu a venit în lume, a vieţuit printre oameni pentru ca aceştia să redo­bândească puterea de a vieţui autentic aici, pe pământ, în perspectiva vieţii veşnice.

În aceste zile de praznic dumnezeiesc, Sfânta Scriptură, slujbele Bisericii şi minunatele colinde bat la uşa inimii noastre, sensibilizându-ne să primim vestea cea bună a co­borârii Domnului pe pământ.

Sfântul Apostol Pavel ni se adresează, în mod special în aceste zile, spunând: „Gândul acesta să fie în voi, care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind (…), S-a de­şer­tat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oa­menilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om (1).

Urmările coborârii lui Dumnezeu printre oameni sunt mărturisite de slujbele Bisericii, într-un elan de bucurie şi de nădejde: „Veniţi să ne bucurăm întru Domnul, povestind taina ce este de faţă. Zidul cel despărţitor acum cade; sa­bia cea de foc se îndepărtează; heruvimul nu mai păzeşte pomul; iar eu mă împărtăşesc din dulceaţa din Rai, de la care m-am îndepărtat, din neascultare” (2).

În cuvinte simple, dar adânci şi cuprinzătoare, colin­dele prezintă acelaşi adevăr al Naşterii lui Hristos cu che­marea stăruitoare adresată nouă pentru a ne lăsa cuprinşi de harul mântuitor al Betleemului.

„Hristos Se naşte,

Domnul coboară,

Îngerii cântă,

Magii Îl adoră,

Păstorii aleargă

Ieslea o-nconjoară,

Mari minuni se întâmplară.”

 

Iubiţi credincioşi,

 

Coborârea lui Dumnezeu pe pământ arătată în Naş­te­rea lui Hristos la peştera din Betleem constituie adevărul fundamental descris de Scriptură, mărturisit de Sfinţii Pă­rinţi şi cântat de Biserică, de slujbele şi colindele sale. Acest adevăr este înţeles şi trăit în viaţa noastră în chipuri diferite. O privire atentă în jurul nostru de Crăciun ne prezintă ima­­ginea unei lumi cu înţelesuri şi interpretări diverse asupra semnificaţiei Naşterii Domnului. Modul în care această săr­bătoare influenţează viaţa noastră este, de asemenea, diferit de la om la om.

Vedem în aceste zile cete de colindători vestind marea taină a Naşterii lui Hristos. Luăm seama, de asemenea, că alţi tineri folosesc aceste zile pentru distracţii necuvenite, cu urmări dintre cele mai dăunătoare pentru viaţa lor şi a celor din jur. Bisericile sunt pline de credincioşi în zilele de Cră­­ciun. După perioada postului, ei s-au pregătit, prin spo­ve­danie şi milostenie, pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine şi se bucură, în sufletul lor, pentru aceasta. În acelaşi timp însă, mulţi dintre semenii noştri, în ciuda faptului că se de­clară creştini, stau departe de Biserică, de Sfânta Liturghie şi de tot ceea ce este curat, sfânt, autentic românesc şi creştinesc.

Descrierea acestor situaţii diferite, întâlnite în aceste zile, cuprinde şi ceea ce se întâmplă pe micul ecran, pe in­ter­net, în familie, în locuri publice... Oamenii înţeleg diferit sem­ni­ficaţia acestei perioade, se pregătesc în diverse feluri pentru trecerea dintre ani, au perspective multiple şi con­tradic­torii asupra anului care vine. De aceea, se cuvine să ne oprim o clipă din iureşul vieţii şi să ne întrebăm: Ce este Cră­ciu­nul? Cum ar trebui să ne raportăm la această sărbă­toare? Care sunt înţelesurile, pentru viaţa noastră, ale cre­dinţei în Fiul lui Dumnezeu devenit om, în marea taină a vieţuirii lui Dum­nezeu printre oameni?

 

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Domnul,

 

Cu adevărat mare este taina dreptei credinţe: Dum­nezeu S-a arătat în trup (3).

Acesta este Crăciunul. Cel ce Se naşte în Betleem este Dumnezeu. Hristos este Dumnezeu. El este Dumnezeu şi de­­vine Om în acelaşi timp. Orice altă înţelegere a Crăciu­nu­lui, ce nu cuprinde în ea mărturisirea că Hristos este Dum­nezeu, că Pruncul Iisus născut în ieslea Betleemului este Dumnezeu, că Fecioara Maria este Născătoare de Dum­ne­zeu, este o învăţătură falsă şi adevăr nu se află întru ea. Creş­­­­tinul ortodox este chemat înainte de toate să aprofun­deze credinţa în Hristos ca Dumnezeu, să se lase cuprins de ea, să se roage pentru a o dobândi.

Înainte de rostirea cuvântului din Sfânta Evanghelie la Dumnezeiasca Liturghie, preotul şi cei prezenţi se roagă astfel: „Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oa­meni, Stăpâne, lumina cea curată a cunoaşterii Dumnezeirii Tale(4)

Având ca fundament credinţa în Hristos, Dumnezeu şi Om deopotrivă, suntem chemaţi să prelungim în viaţa noastră taina Lui divino-umană. Trăind în această lume, dar destinaţi veşniciei, viaţa noastră se cere a fi dumnezeiască şi omenească în acelaşi timp.

Perioada sărbătorii Naşterii Domnului este bun prilej pentru a conştientiza acest adevăr şi a-l trăi cât mai adânc şi cuprinzător. Meditaţia la taina Naşterii lui Hristos, partici­parea la Sfânta Liturghie şi pacea sufletească dăruită de colinde pot fi împletite în aceste zile cu bucuria de a fi în familie, de a ne întâlni cu prietenii, de a oferi daruri celor dragi şi celor care sunt în nevoie.

Sărbătoarea Naşterii Domnului este ziua păcii, a re­facerii legăturii între noi şi Dumnezeu, între noi şi semenii noştri, între puterile sufleteşti ale fiecăruia. Părintele Du­mitru Stăniloae vorbeşte despre „harul păcii izvorâtor din Hristos (…) ce înconjoară lumea (…), ce se aşază între toate, le­gându-le, făcând pace între ele (…), pace în omul însuşi” (5)

În perioada dintre sărbătorile Naşterii şi Botezului Dom­­nului suntem chemaţi la o mai mare deschidere spre cei­lalţi, spre o înţelegere mai adevărată a ceea ce suntem noi în raport cu ei. Pornind de la „zidul despărţitor” dintre om şi Dumnezeu, înlăturat prin Naşterea lui Hristos, este bine să conştientizăm tragedia zidurilor despărţitoare dintre fraţii de aceeaşi mamă, dintre soţi, dintre părinţi şi copii, dintre bo­gaţi şi săraci, dintre politicieni şi popor, uneori chiar din­tre preoţi şi credincioşi, sau dintre arhierei şi preoţi. A fi îm­preună, a ierta, a fugi de răzbunare, a nu te lăsa cuprins de ispita superiorităţii în raport cu ceilalţi, a avea forţa renun­ţării la părerea proprie în favoarea viziunii mai bune a celui­lalt, înseamnă a te lăsa cuprins şi convins de taina Betlee­mu­lui, de cântarea îngerilor, de bucuria magilor şi a păstorilor.

Naşterea Dumnezeiescului Prunc, prezenţa Prea­cu­ratei Sale Maici şi a bătrânului Iosif, leagănul şi scutecele ar trebui să nască şi să renască în viaţa românilor bucuria de a fi tată şi mamă, de a avea prunci şi de a veghea la edu­caţia lor.  

Se cuvine ca icoana Naşterii Domnului să fie aşezată în fiecare casă la loc de cinste, pentru ca părinţii cu mulţi copii să primească întărire, curaj pentru a-i creşte cum se cuvine şi a se bucura de existenţa lor. Aceeaşi icoană poate fi şi izvor de întrebare pentru mulţi, şi anume: De ce nu am copii? De ce am doar unul sau doi? Unde sunt cei­lalţi? Ce am făcut cu ei? Cum pot repara greşeala şi re­dobândi normalitatea?

 

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

 

Am încercat în puţine şi sărace cuvinte să medităm împreună la taina Sărbătorii Naşterii Domnului, căutând a afla ce este aceasta, cum poate fi cunoscută, trăită şi măr­turisită. Nădăjduim în mila Domnului că vom primi harul pentru a înţelege taina Betleemului şi pentru a încerca să ne conformăm viaţa, adică starea lăuntrică şi atitudinea ex­terioară, cu această taină.

Este bine ca în aceste zile de mare bucurie să ne în­trebăm şi noi cu marele duhovnic al pustiei, Părintele Ia­chint de la Putna: „Cum Îl primim noi pe Iisus Hristos? Cu îndoială, ca evreii cei de demult, sau cu credinţă, ca magii neamurilor? Îl odihnim pe Domnul în ieslea cea de taină a inimii sau Îl izgonim din cetatea sufletului, asemenea lui Irod? Jertfim Mântuitorului viaţa noastră, sufletul, puterea, mintea şi tot ce avem mai de preţ? Îl întâmpinăm noi astăzi pe Hristos împăcaţi unii cu alţii, spovediţi, uniţi cu Dumnezeieştile Taine? Sau venim la El plini de ură, cer­taţi, nespovediţi, întunecaţi de patimi?” (6).

Rugăm pe Hristos Domnul să ne dăruiască puterea alegerii celei curate şi să înţelegem că sărbătorile Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei îşi împlinesc rostul dacă sunt trăite în duhul Betleemului şi al Iordanului, nu în duhul Babilonului şi al Sodomei, în duhul păcii lăuntrice şi al fa­miliei, nu în iz de bâlci şi iarmaroc.

Rugăciunea noastră se îndreaptă cu stăruinţă către tro­nul Preasfintei Treimi spre a primi puterea alegerii celei bune. Pentru aceasta, ne încredinţăm milei lui Dumnezeu Tatăl, nădăjduim în iertarea Domnului Hristos şi cerem ha­rul iubirii care ne vine de la Sfântul Duh, Mângâietorul.

Pacea, bucuria şi adevărul Naşterii Domnului să ne cuprindă pe toţi! Să avem parte de un sfârşit de an bine­cuvântat! Dumnezeu să ne aibă sub ocrotirea Lui în Anul Nou ce se apropie, şi care nădăjduim să fie răstimp de apro­­piere faţă de Dumnezeu, de înţelegere între oameni şi de pace în ţară şi în lume.

Al vostru către Dumnezeu smerit rugător,

 

† TEOFAN

Arhiepiscopul Iașilor

Locţiitor de Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului

și

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

 

Note bibliografice:

[1] Filipeni 2, 5-7.

[2] Stihiră la „Doamne, strigat-am”, Vecernia Nașterii Domnului, în Mineiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bise­ricii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 426.

[3] 1 Timotei 3, 16.

[4] „Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur”, în Liturghier, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bu­cu­rești, 2012, p. 147.

[5] Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, nota 91, în Filocalia, vol. 8, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013, p. 331.

[6] Părintele Iachint al Putnei, Editura Bizantină, București, 2000, p. 185.