Sărbătoarea în discuţie a fost instituită înainte de Schisma din 1054, generalizându-se însă abia în anul 1081. Poate că mulţi s-au întrebat de ce această împreună prăznuire a Sfinţilor Trei Ierarhi, mai ales că, încă din secolul al V-lea, Biserica îi prăznuieşte separat, la 1 ianuarie, la 25 ianuarie, la 27 ianuarie şi respectiv la 13 noiembrie.
Din anul 2016, Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi implementează proiecte Erasmus+, finanțate de Uniunea Europeană prin Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP). În acest an școlar se continuă implementarea proiectului „We are all human beings”, cu parteneri din Turcia, Italia, Spania și Slovacia, finanțat din anul școlar 2018-2019, și s-a început implementarea a altor două proiecte Erasmus+: „Living in a box, our European Heritage Museum” cu parteneri din Germania, Grecia, Cehia, Portugalia, Turcia, și „Back to the roots, back to the future” cu parteneri din Grecia, Croația, Italia, Spania și Turcia.
Miercuri, 22 ianuarie, în Sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolian din Iași, a avut loc conferința „Sfânta Liturghie – izvorul vieții” organizată de Societatea Ortodoxă a Femeilor Române (SOFR) - Filiala Iași. Prelegerea a fost susținută de părintele Nicodim Petre, consilierul Sectorului de misiune, statistică și prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iașilor și delegatul Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan pentru activitatea SOFR Iași.
Orice lucrare începe și se încheie prin aducere de mulțumire lui Dumnezeu. În Sala Ecclesia a Muzeului Mitropolitan din Iași a avut loc joi, 23 ianuarie, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, conferința „Un Sfânt care a schimbat un oraș prin felul său de a fi”. Locația nu a fost aleasă întâmplător, deoarece acolo se află paraclisul închinat Sfântului Ierarh. Evenimentul a fost organizat cu ocazia sărbătoririi ocrotitorului spiritual al Centrului de Zi de Asistență și Recuperare pentru Persoanele Vârstnice „Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv” din cadrul Protopopiatului 2 Iași.
În calendarul Bisericii noastre este pomenit astăzi Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, a cărui proclamare oficială a canonizării a avut loc în anul 2018, pe 25 martie. La Catedrala Mitropolitană din Iaşi, locaş de cult unde se află sfintele sale moaşte, Sfânta Liturghie în cinstea Sfântului Ierarh Iosif a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei și exarh al Plaiurilor, Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, și Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.
La Catedrala Mitropolitană din Iași a avut loc, Duminică 26 ianuarie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în cinstea Sfântului Iosif cel Milostiv.
Sfânta Liturghie arhierească în cinstea Sfântului Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei
Sâmbătă, 25 ianuarie 2020, la Catedrala Mitropolitană din Iași, Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, împreună cu un sobor de preoți și diaconi a săvârșit slujba de priveghere închinată Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv.
Unirea Principatelor Române a fost marcată de Consiliul Județean Iași printr-un eveniment ce a purtat titlul „24 ianuarie, Vrerea Nației Române”, desfășurat vineri la Palatul Culturii. În cadrul evenimentului aniversar, Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, i-a fost înmânat titlul de „Cetățean de Onoare al Județului Iași”. A fost primul titlu de acest fel acordat unei personalități.
Nicolae Iorga avea să-i sintetizeze viaţa în cuvinte de o aleasă sensibilitate şi frumuseţe literară: „Ales Mitropolit al Moldovei la 1875, acest Basarabean, care a trăit până la adânci bătrâneţe în chiliile sărăcăcioase de lângă măreaţa mitropolie a lui Veniamin Costachi, zidită după planurile lui Gheorghe Asachi însuşi şi sfinţită în prezenţa unui Rege al României, a fost – ca şi marele Veniamin, cel veşnic milostiv şi darnic – păzitorul cinstit al averii rămase Mitropoliei, în clădiri, odoare şi odăjdii, slujitorul credincios în biserica Dumnezeului său şi, neasămănat iubitor de cultură, ca un inel de aur între bronzul vechilor timpuri de carte bisericească şi fierul aspru al noii culturi laice revărsate şi asupra Bisericii. Care a fost Ieşeanul, Moldoveanul, Românul cu iubire pentru Legea strămoşilor săi care să nu fi vărsat o lacrimă caldă când trupul bătrânului de optzeci şi doi de ani se coborâ, la 1902, călugăreşte, afară din zidurile bisericeşti, în care el – sfânt viu – stătuse închinându-se treizeci de ani între chipurile sfinţilor nemuritori? O epocă din istoria Bisericii româneşti s-a încheiat în clipa când genele lungi albe se aplecară pe obrajii supţi de viaţă aspră, pecetluind pentru vecie lumina ochilor vii” (Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a românilor, ediţia a II-a, volumul II, Editura Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Bucureşti, 1932, p. 242).