(Referendum) Scrisoarea unui preot către un om drag
Mă gândeam zilele acestea la faptul că îmi este rușine de mine, de păcatele mele. Și Dumnezeu știe că nu sunt puține. Dar cel mai mult îmi este rușine că nu ți-am scris mai devreme, că am tăcut, că am lăsat pe alții să poarte luptele mele. Îmi este rușine că nu am fost „lumină lumii și sare pământului” și, dacă lumea s-a stricat și s-a întunecat, am și eu partea mea de vină. Îmi este rușine să dau ochii cu Dumnezeu.