Motto: „Decât un prieten slab, mai bine un dușman puternic”.
Că sunt de la munte sau de la câmpie, tinerii noștri din Arhiepiscopia Iașilor sunt tot tineri și sunt tot ai noștri. Sunt tot în căutare, sunt energici, au idealuri și, ceea ce este poate cel mai important, au vocația sfințeniei. Și ei sunt chemați de Dumnezeu la sfințenie. Dau curs acestei chemări? Își împlinesc această vocație? Lucrul acesta ține mai ales de cei care-i îndrumă, de cei care, la această vârstă a căutărilor, le oferă repere, le oferă șansa de a cunoaște și de a se cunoaște. Tinerii au nevoie să cunoască și să înțeleagă sensul vieții și care este rostul nostru, al oamenilor. Viața a fost adesea asemănată cu o călătorie. Omul este călător, pe pământ rătăcitor, spune un cântec. Da, omul poate fi rătăcitor sau hoinar atunci când viața lui, călătoria lui, nu are un sens și un țel. Când însă are repere, când omul are un sistem de valori și un crez, călătoria lui devine pelerinaj. Nu este așa că pelerinajele sunt frumoase? Pelerinajul este călătoria care duce spre o întâlnire. Pelerinajul vieții este pentru toți o mare „aventură spirituală”, este efort, bucurie, provocare, luptă, toate amestecate, dar promisiunea întâlnirii cu Dumnezeu și a nemuririi împreună cu prietenii oferă bucurie.