Duminică, 10 februarie, de sărbătoarea Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a săvârşit Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală închinată Sfântului Ioan cel Nou.
Credincioşii prezenţi la acest moment de rugăciune s-au închinat şi la racla în care se află moaştele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Din soborul co-slujitor de diaconi şi preoţi a făcut parte şi părintele arhimandrit Vartolomeu Chira, eclesiarh al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”. Răspunsurile liturgice au fost date de corala Catedralei Arhiepiscopale din Suceava.
În cuvântul de învăţătură, rostit la finalul slujbei, după împărtăşirea a numeroşi credincioşi cu Sfintele Taine, ierarhul i-a încredinţat pe cei prezenţi că rugăciunile către Dumnezeu nu rămân niciodată fără un răspuns: „Ne rugăm, iubiţi credincioşi, cu tot sufletul nostru şi nu tot timpul primim răspunsul imediat, de îndată, după cum nu a primit nici femeia cananeancă din Evanghelie. De ce nu primim tot timpul împlinirea rugăciunilor noastre? Taina lui Dumnezeu: nu primim răspunsul de îndată pentru ca noi să stăruim tot mai mult în rugăciune, în cererile noastre, cu smerenie şi cu credinţă. Dumnezeu ne dă tot timpul ceva, dacă nu împlinirea cererilor noastre, ceva în parte tot ne dă: răbdare, nădejde, credinţă. Ne dă o putere ca să răbdăm, să nădăjduim, să stăruim în rugăciunile noastre. Şi aşa suntem mai aproape de Dumnezeu, pentru că, de multe ori, atunci când nu avem nici un necaz, uităm de Dumnezeu, de poruncile Lui. Deci să stăruim în rugăciunile noastre şi Dumnezeu ne va da, zic eu, întotdeauna ceva. E mare minune împlinirea unei rugăciuni prin puterea lui Dumnezeu, dar şi mai mare este puterea pe care ne-o dă Dumnezeu ca să purtăm necazul, durerea sufletului şi a trupului nostru”.
Construită în perioada 1514-1522 de către fiul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Bogdan al III-lea, şi terminată de nepotul acestuia, Ştefăniţă Vodă, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” are două hramuri: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) şi Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou (24 iunie). Corpul de clădire al mănăstirii s-a înălţat, după tradiţie, pe locul unde a existat cândva o mică biserică de lemn din care nu s-au păstrat dovezi arheologice. A fost pictată atât în interior, cât şi în exterior, în perioada 1532-1534, sub domnia lui Petru Rareş. Aici se află moaştele Sfântului Ioan cel Nou aduse în 1589 de la fosta Catedrală Mitropolitană a Moldovei. Sfintele odoare sunt păstrate într-o raclă de argint şi sunt expuse pentru închinare sub un baldachin de piatră. Minunile înfăptuite de Sfântul Ioan cel Nou l-au desemnat, alături de Sfânta Cuvioasă Parascheva, drept ocrotitor al Moldovei.