Credincioșii din satul ieșean Arama, precum și cei din comuna Coarnele Caprei, l-au avut în mijlocul lor, duminică dimineață, 15 septembrie, pe Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Ierarhul a resfințit un sfânt locaș vechi de aproape 200 de ani, închinat Sfântului Ierarh Nicolae.
Peste 1000 de persoane s-au rugat în Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci la slujba oficiată de Părintele Mitropolit Teofan, cu prilejul resfințirii sfântului lăcaș din localitatea Arama. Alături de ierarh au mai slujit părintele arhim. Hariton Negrea, starețul Mănăstirii Petru-Vodă din județul Neamț, părintele Victor Pîslariu, protopop de Hârlău, părintele Neculai Dorneanu, inspector eparhial, părintele Iulian Apopei, parohul Bisericii din Arama, precum și clerici din împrejurimi.
După sfințirea și pecetluirea Sfântului Altar, clericii au săvârșit Sfânta Liturghie pe un podium special amenajat în curtea parohiei.
Un mare părinte al Bisericii, Sfântul Isaac Sirul, se ruga adesea lui Dumnezeu spunând „Golește-mă pe mine, Doamne, ca să mă umplu de Tine!”, adică „ajută-mă Doamne, să mă lepăd de mine, ca să mă umplu de viețuirea Ta în mine”. Această lepădare de sine și viețuirea Domnului Hristos în noi înșine poate fi înțeleasă în mai multe feluri. Unele mai apropiate de noi, altele, poate, mai îndepărtate, spre care trebuie să tindem. În primul rând, omul se leapădă de sine și viețuiește cu Domnul Hristos atunci când este încredințat că Dumnezeu este Creatorul Cerului și pământului, iar noi suntem făptură. Lucrul acesta pare, la prima vedere, de la sine înțeles, că Domnul este Creatorul și noi suntem făptura, dar acest adevăr se cuvine să fie prezent și în viața noastră, adică Dumnezeu să fie în centrul vieții noastre, căci de foarte multe ori, deși credem în El, ne punem noi îl locul Lui. Vrem să fim ca Dumnezeu, vrem să decidem noi, să nu decidă nu Dumnezeu, și de foarte multe ori trăim cu ideea că Dumnezeu n-ar exista. Credem în El mai mult teoretic, dar concret în viața noastră, ne ducem viața de multe ori cu ideea că Dumnezeu n-ar exista. Ne aducem aminte de El când vedem o biserică, poate dimineața puțin, și seara, este bine și așa, dar se cuvine să ne lepădăm de noi înșine, adică de gândirea noastră subiectivă și greșelnică, și să o înlocuim cu gândul lui Dumnezeu, despre care Sfântul Apostol Pavel spune că se cuvine ca „toți creștinii să-L aibă prezent în viața lor”. În al doilea rând, cum înțelegem noi lepădarea de sine și umplerea noastră de Domnul Hristos? De data aceasta, poate printr-o stare sufletească și printr-o atitudine mai apropiată de viețuirea noastre. Omul se leapădă de sine și se umple de Dumnezeu atunci când este convins că lumea nu începe cu sine și nu se termină cu sine. Adică să ne cunoaștem fiecare locul pe care îl avem. În al treilea rând, să recunoaștem că avem propriile noastre limite, neputințe, și această recunoaștere înseamnă lepădare de sine. În al patrulea rând, lepădarea de sine se arată și atunci când recunoaștem meritele celorlalți, pentru că noi vedem ceea ce este bine în noi și ceea ce este rău în ceilalți. Lepădarea de sine înseamnă a încerca și ceea ce este rău în tine și ceea ce este bine și în celălalt, a afirmat în predica sa Înaltpreasfințitul Părinte Teofan.
Tot în cadrul Sfintei Liturghii, după momentul Axionului, teologul Cracană Mihai a fost hirotonit întru diacon.
În semn de mulțumire pentru munca depusă la înfrumusețarea bisericii, părintele paroh Iulian Apopei a primit ordinul „Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei”. Totodată, primarul comunei Coarnele Caprei, Mihai Țibucanu, a primit aceeași distincție, pentru mireni, iar credincioșii care au contribuit la renovarea și împodobirea lăcașului au primit diplome de vrednicie.
În acest ceas de încununare a tuturor eforturilor noastre, se cuvine să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile pe care le-a revărsat de-a lungul anilor asupra parohiei noastre. Atât fiecare în parte, cât și toți la un loc am primit astăzi harul lui Dumnezeu, prin slujba oficiată de Părintele Mitropolit, cale pe care îi mulțumim pentru purtarea de grijă continuă și binecuvântarea pe care ne-a dat-o încă de la începutul lucrărilor. Biserica noastră datează din anul 1836, iar ultima resfințire a fost realizată în anul 1975. Timpul și-a pus amprenta asupra sa și era nevoie de o restaurare completă. Mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit să realizăm toate aceste lucrări bune spre slava Sa, a afirmat la final părintele paroh.
Din actul de sfințire
Începând cu anul 2015 au fost realizate o serie de lucrări de restaurare și înfrumusețare: a fost schimbat în totalitate acoperișul bisericii cu învelitoare din tablă zinc - aluminiu și s-au montat uşile de acces din lemn masiv, a fost recondiționată catapeteasma, biserica a fost înzestrată cu un sistem nou de încălzire și cu stație de amplificare performantă, au fost achiziționate două policandre noi, precum și toate cele necesare pentru îndeplinirea serviciilor religioase. De asemenea, a fost realizat gardul împrejmuitor din lemn masiv sculptat, precum și porțile principale, tot din lemn sculptat, cu motive tradiționale românești și acoperiț cu draniță. A fost ridicată o nouă casă de prăznuire, dotată cu toate cele necesare, și s-au fost efectuat lucrări de renovare și înfrumusețare la casa parohială.
Toate aceste lucrări au fost realizate sub îndrumarea preotului paroh, prin jertfa şi dăruirea credincioşilor din Parohia din Arama, prin jertfa doamnei preotese Mihaela – Gabriela Apopei, cu susținerea altor donatori şi cu sprijinul financiar acordat de autoritățile locale.