De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a săvârșit Sfânta Liturghie, alături de un sobor de preoți și diaconi.
Ca în fiecare an, Schitul „Vovidenia” - Neamţ, veche vatră de sihăstrie românească, ctitoria episcopului Ioanichie al Romanului, şi-a serbat hramul, pe 21 noiembrie. Obștea monahală și clericii din împrejurimi l-au avut ca oaspete pe Înaltpreasfințitul Părinte Teofan care a săvârșit, cu prilejul hramului, Sfânta Liturghie.
După citirea pasajelor scripturistice rânduite pentru această zi, Înaltpreasfinția Sa a explicat că prunca Maria este pentru noi un exemplu de pregătire pentru întâlnirea cu Dumnezeu:
Dacă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prunca Maria, a fost adusă la templul din Ierusalim pentru a fi pregătită pentru marea Taină a Întrupării Fiului lui Dumnezeu în ea, viața creștină reprezintă o pregătire continuă, astfel încât Același mare Dumnezeu, care s-a întrupat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, să-și găsească loc și în viața noastră. Aceasta este viața creștină: o pregătire pentru ca Domnul Dumnezeu să coboare și în noi – în mintea noastră, în inima noastră, în sufletul nostru – așa cum coboară, prin Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie, chiar și în trupul nostru.
Se cuvine să ne golim de noi înșine, de mândriile noastre, de ambițiile noastre adesea nemăsurate, de dorința de a-l domina pe celălalt, de conștiința propriei superiorități. Golindu-ne, sau pe măsură ce încercăm să ne golim, iar cine reușește să se golească de sine însuși, în aceeași măsură Dumnezeu coboară în el.
La final, egumenul schitului, arhimandritul Mihail Daniliuc, a rostit un cuvânt de mulțumire:
Dăm slavă lui Dumnezeu pentru această zi binecuvântată și mulțumim Maicii Domnului, care ne-a adunat astăzi aici pentru a face parte din soborul duhovnicesc ce a condus-o în biserică. Înaltpreasfinției Voastre vă mulțumim pentru că astăzi ați adus bucurie și binecuvântare în viața obștii Schitului Vovidenia, precum și în viețile și sufletele credincioșilor care s-au alăturat nouă pentru a se ruga și a o cinsti pe Maica Domnului.
Așa cum, odinioară, arhiereul Zaharia a primit-o pe Maica Domnului la templu, astăzi, Înaltpreasfinția Voastră, duhovnicește, ați primit-o pe Maica Domnului în biserică, dar și în engolpionul pe care îl purtați lângă inimă. Maica Domnului va răsplăti această dragoste pe care i-o purtați.
De aceea, considerăm că Schitul Vovidenia este ca o stea în constelația schiturilor nemțene, care radiază în jurul astrului celui mare, Mănăstirea Neamț. Maica Domnului, prin icoana făcătoare de minuni de la Neamț, ce veghează acest ținut binecuvântat de mai bine de șase secole, a rânduit ca toate schiturile istorice ale Mănăstirii Neamț să aibă ca hram principal o sărbătoare închinată ei. Astfel, Vovidenia aici, Schitul Pocrov mai sus, adică Acoperământul, iar la Schitul Icoana Veche, Nașterea.
Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamț, cu o vechime de peste trei sute de ani, era preferat de scriitorul Mihail Sadoveanu care spunea că „în Neamț, umbli ca într-o lume deosebită, urci treaptă cu treaptă către cer și liniște”. Schitul l-a avut drept ctitor inițial pe unul din episcopii Romanului din secolul al XVIII-lea, Ioanichie. La Schitul „Vovidenia” exista în trecut un număr însemnat de cărţi şi manuscrise. O parte dintre cărţi, cu o vechime de peste 300 de ani, poartă pe ele însemnări făcute de episcopul ctitor Ioanichie şi de monahi cunoscuți. Manuscrisele, unele scrise la „Vovidenia”, altele dăruite acestui aşezământ, au o tematică variată: istorică, filocalică, omiletică, tipiconal - liturgică etc. Toate reflectă preocuparea cărturărească a călugărilor ce vieţuiau atât de aproape de obştea stareţului Paisie de la Neamţ.
Astăzi, la Schitul „Vovidenia” se păstrează câteva icoane vechi, vase şi obiecte de cult lucrate din argint, un număr însemnat de tipărituri ieşite de sub teascurile tiparniţei de la Neamţ, care împreună vorbesc despre existenţa unei active vieţi bisericeşti trăită în această comunitate monahală.