Marţi, 17 Mai 2022

Sâmbătă, 14 mai 2022, în comuna Tudora din județul Botoșani, a avut loc inaugurarea și slujba de binecuvântare a bustului fostului primar David Șerpeanu (1883-1963), cel care avea să ajungă primul țăran român deputat în Parlamentul României, între anii 1918-1922.

Slujba de binecuvântare a bustului a fost săvârşită de părintele protopop Petru Fercal, alături de părintele Cocoreanu Vasile de la Parohia Tudora II, părintele Mîrzan Dumitru de la Parohia Tudora I și părintele Săftian Dănuț de la Parohia Tudora Cornățel, în prezența a zeci de invitați din plan local și din țară.

Dintre oficialități prezente amintim: primarul comunei Tudora, Cocoreanu Constantin, primarul comunei Vorona. Ștefan Aurel, Sorin Cornilă – prefect, Ada Alexandrina Macovei – inspector în cadrul ISJ Botoșani, Cepoi Vasile – directorul DSP Iași, Anton Dan – președintele Tribunalului Iași,  Mircia Borș - prim procuror Iași, Valeriu Tabără – fost ministru al Agriculturii și președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice, Trotuș Viorica – directorul Stațiune Cercetare Secuieni Roman, Doina Silvestru – președinte Comuna Agricolă din Senatul României, Vasile Bumacov – Amabasador în Japonia al Republicii Moldova, Iurie Brumărel – directorul Stațiunii Cercetări Agricole – Chișinău, Pârvu Anton – medic, Eugen Ianculescu – profesor și președintele Asociației Mecanicilor Agricoli din România. 

În cuvântul său, fostul ministru Valeriu Tabără, a subliniat: „Sunt plecat cam de mulți ani de aici, dar recunoștința față de înaintașii noștri este o datorie sfântă și o onoare a fiecărei generații. Despre personalitatea lui David Șerpeanu se pot scrie cărți. A fost un vizionar care a civilizat această comună începând cu construcția băii comunale, cu dispensarul, cu primaria, cu încercarea de dezvoltare economică și a comunei. Cred că cel mai relevant din discursurile care el le-a ținut, din vorbele sale, este discursul pe care l-a ținut pe 4 iunie în Parlament, în sala Teatrului Național, când Parlamentul României era la Iași încă, unde a vorbit despre reforma electorală și despre tratatul de pace de la București, când România a pierdut dreptul la Dobrogea, a  pierdut dreptul de navigație pe Dunăre, pierderi mari pentru țară. Era mândru pentru că era țăran, că reprezenta pe țărani și s-a luptat pentru drepturile lor. Citez din cuvântarea lui din Parlament: «Noi așa gândim că nu e bine ca unii să traiască prea mult, iar alții să piară în uitare și sărăcie, noi nu avem pământ, și țăranul dacă nu are pământ ca și când nu are nimic». Acesta a fost David Șerpeanu, un lucrător, un gospodar de frunte, un om care a civilizat satul și gândesc că gospodarii acestui sat sunt așa cum sunt pentru că au moștenit fiecare câte ceva din firea și puterea acestui om”.

În continuare, părintele protopop a ținut un cuvânt: „Cu adevarat Dumnezeu se uită la inima omului, nu la fața omului. Ne bucurăm și în același timp dorim să subliniem faptul că, dacă această statură desăvârșită se datorează educației sănătoase de care s-a bucurat țara noastră din trecut, și aceasta pentru că poporul asculta de Dumnezeu, se hrănea din Sfintele Taine și învăța să mențină omenia, că așa Dumnezeu i-a poruncit ca să iubească fiecare pe semenul său ca pe sine însuși, după cum suntem datori să iubim și noi pe Dumnezeu.

Iată de ce asistăm la acest moment frumos, și de model și de pildă pentru viitorul țării. Dacă în Parlament a vorbit și marele Nicolae Iorga și a spus că acest țăran din Tudora, din Botoșani, a vorbit foarte bine, înseamnă că deja avem un argument mare în sensul acesta. Dacă Mugur Isărescu la un simpozion a spus că acest bărbat viteaz, ostaș, s-a întors de pe câmpul de luptă cu gradul de sergent, înseamnă că într-adevăr a știut ce înseamnă jertfelnicia și slujirea țării și lupta pentru demnitate și libertate.

Și toate acestea s-au concretizat în modul lui de activitate, de trăire și de comuniune pentru semenii săi. E o mare cinste să poți vorbi astăzi de astfel de bărbați, în același timp este și o mărturie și un îndemn pentru noi să ne nevoim, să ne străduim să formăm astfel de oameni pentru viitorul țării noastre, al Bisericii noastre, ca într-adevăr să ne bucurăm de darul lui Dumnezeu și de urmașii cu care Dumnezeu ne binecuvintează, că numai așa arde flacăra credinței și a neamului nostru omenesc prin implicarea noastră, bazată pe rugăciune și pe fapte bune”.

Totodată, primarul a mulțumit părintelui protopop pentru cuvintele frumoase  și tuturor celor prezenți, apoi i-a invitat la Căminul cultural. Aici a avut loc un moment artistic, pregătit de Ansamblul folcloric al Căminului Cultural „Tudoreanca”, Ansamblul folcloric „Stejărelul” și de Fanfara Tudora.

Cine a fost David Șerpeanu?

David Ion Șerpeanu (1882 – 1963) este un țăran din județul Botoșani, localitatea Tudora, ce a fost ales deputat în primul Parlament al României Mari (anul 1919). La acea dată județul avea în parlament 6 deputați: (Toader Țigău – Uniunea Democrației Naționale, David Ion Șerpeanu, Octav Lupașcu – Partidul Național Liberar, Ioan Simionescu, Ramiro C. Săvinescu – Partidul Național Liberal Dizident și Panait Vizanti – Partidul Conservator Progresist) și 3 senatori (A.C.Cuza – Uniunea Democrației Naționale, Ariton Iacobeanu și Victor Miclescu – Partidul Conservator Progresist). A fost reprezentant al țărănimii la Tudora; umbla tot timpul îmbrăcat în costum național. Era tot timpul foarte îngrijit, indiferent că era acasă, la muncă sau în altă parte; a fost cel care a împroprietărit țăranii săraci cu pământ; a fost delegatul boierului din zonă și a împărțit pădure și pământ, chiar și ale lui, când a trecut la chiaburi: la fiecare cetățean (în special cei săraci) a dat câte 1 ha de pădure și 1 ha de teren arabil; a construit principalele obiective din Tudora: baie comunală (6 dușuri), dispensar, Consiliul popular; a fost un om foarte deștept, cultivat, interesat de soarta oamenilor, foarte altruist; în timpul războiului, a fost în refugiu la Giurgiu și a mers acolo cu oameni din sat, cu cai, căruțe, și a ajutat pe toți de acolo – le dădea adăpost și cele de trebuință; a fost un foarte bun creștin; era fruntea satului – dacă voiau să facă ceva, îl întrebau pe el; era un om foarte darnic, sufletist, nu trecea indiferent pe lângă suferința cuiva.