În prima duminică a lunii aprilie, după o perioadă de pregătire, Corul „Învierea“ al ASCOR Iaşi „a ieşit pe teren“. Am mers la Sfânta Liturghie misionară la biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii“ din satul Cărbunari, o localitate în apropierea Iaşului.
Gândul nostru, al tinerilor studenţi, a fost acela de a fi aproape de preoţii ce slujesc în parohiile mici şi de a le împărtăşi şi lua bucurie, dar şi să ne bucurăm de „viaţa la ţară“, de a inspira aer curat şi de a asculta glasul naturii.
În Parohia Cărbunari am avut ocazia să-l întâlnim pe părintele Mihai Sînzianu, fost preşedinte ASCOR Iaşi în perioada 1998-2000. L-am găsit a fi un om de o simplitate şi o naturaleţe caldă. După Sfânta Liturghie, la agapă am profitat de ocazie să-i adresăm părintelui câteva întrebări: cum a fost pe vremea sa la ASCOR; ce activităţi se desfăşurau atunci; pe ce se punea accent; care au fost provocările sale cele mai mari în postura de preşedinte al ASCOR-ului.
Se pare că atât părintele, cât şi noi am constatat că ne leagă valorile familiei ASCOR, valori creştine care ne învaţă să trăim împreună cu Hristos, în iubire, credinţă, prietenie. Cu bune şi cu rele, amintirile frumoase şi prieteniile de suflet pe care le putem crea acum, în această perioadă a studenţiei, vor străluci mereu în inimile noastre. Am înţeles că e bine, ca tineri, să ne străduim să ieşim din izolare şi să facem parte dintr-o echipă în care să ne punem darurile în lucrare pentru a ne crea astfel amintiri ziditoare şi a avea ce povesti mai târziu copiilor noştri, aşa ne-a îndemnat părintele Mihai.
Să învăţăm să ne iertăm, ne spunea părintele, să nu ne găsească apusul cu mânie în inimile noastre. Dacă nu ne iertăm, mai târziu din mânie se ajunge la ură, iar ura o vom scoate mai greu din inimile noastre.
În perioada când părintele a fost preşedinte la ASCOR mărturiseşte că a pus accent pe credinţă şi prietenie între membrii asociaţiei, crearea unei familii şi încurajarea dialogului. Dialogând învăţăm să ne ascultăm, să ne implicăm şi să construim prin fapte bune lucruri care să ofere un model de viaţă trăită autentic.
Am plecat de la Cărbunari având în minte un ultim gând al părintelui Mihai: să nu-L lepădăm pe Hristos din viaţa noastră, să nu renunţăm la Dumnezeu în schimbul lucrurilor lumeşti care ni se vor ivi în cale. Să ne trăim tinereţea şi studenţia având mereu busola în orice lucru pe care îl facem îndreptată spre Dumnezeu.
Ne dorim să continuăm activitatea noastră şi să nu ne oprim din a mărturisi pe Hristos şi de a cunoaşte parohiile din Iaşi şi din împrejurimi, de a împărtăşi bucurie credincioşilor. (Andreea Leon, ASCOR Iaşi)