Credință, voință și tărie sufletească: Singura medie de 10 din județul Suceava la Examenul național de definitivare în învățământ, obținută de o profesoară de Religie Ortodoxă

Ziua de 14 octombrie a anului 2017 avea să aducă o veste tragică pentru Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și pentru enoriașii Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Lămăşeni, comuna Rădăşeni, Protopopiatul Fălticeni. Mașina părintelui paroh Petru Gavril, care se îndrepta împreună cu familia spre Iaşi pentru a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, a fost lovită violent de un vehicul intrat pe contrasens. În urma acestui tragic eveniment, aveau să-și piardă viața cinci oameni: părintele Petru Gavril, în vârstă de 35 de ani, fiica sa Anisia, în vârstă de 6 ani, sora și cumnatul preotului și șoferul care a produs această tragedie. La mai puțin de o săptămână de la accident, din cauza leziunilor cerebrale suferite, a murit și fiica cea mare a preotului, Anastasia, în vârstă de 10 ani. Ceilalți doi copii ai familiei Gavril, care erau și ei în mașină când a avut loc accidentul - Ioan, în vârstă de 3 ani pe atunci, și Alexia, în vârstă de 8 ani - au scăpat cu răni ușoare, care din fericire nu le-a pus viața în pericol. Maria Gavril a ajuns atunci, în stare foarte gravă, la spitalul sucevean, iar medicii au fost foarte sceptici privind șansele ei de supraviețuire. Nimeni nu credea că femeia va trăi, dar, după 32 de zile de spitalizare la Terapie intensivă, femeia a fost externată și s-a întors acasă, la cei doi copii rămași în viață.

Acum, la nici doi ani de la drama prin care a trecut, Maria Gavril a reușit să impresioneze întregul corp didactic din județul Suceava, obținând la Examenul național de definitivare în învățământ nota maximă. Performanța a fost cu atât mai semnificativă cu cât a fost singura nota de 10 din județ obținută de un cadru didactic la acest examen. „Eu am învățat și m-am rugat! În rest, știu că e vorba de purtarea de grijă a lui Dumnezeu și de rugăciunile soțului meu, care simt că mă încurajează mereu în ceea ce fac și mijlocește pentru noi. În sprijinul celor spuse, este evidentă și experiența mea de anul trecut, când am dat examenul de titularizare. În tot județul, era un singur post titularizabil, cel vacantat în urma decesului soțului meu, care a fost și profesor. Minunea a fost că Dumnezeu mi-a dat putere de învățare și de concentrare (deși erau doar 6 luni de la externarea mea și eram încă în program de recuperare), încât am reușit să obțin și atunci o notă mare cu care am putut ocupa postul respectiv”, ne-a mărturisit Maria Gavril.

Referitor la motivele care au ajutat-o să ajungă la această performanță didactică, aceasta a adăugat: „M-a motivat gândul că trebuie să valorific toate darurile pe care mi le-a dat Dumnezeu: în primul rând faptul că am rămas în viață și că mi-a fost redată sănătatea. Mi-e de ajuns să-mi amintesc de perioada de după accident, de cât de apăsător era sentimentul de neputință, când  nu mă puteam îngriji singură - iar de copiii mei, nici atât - când mă întrebam cum voi reuși să-mi cresc copiii... Iar dacă azi sunt sănătoasă și pot munci și-mi pot crește copiii, e suficient să mă motiveze pentru a-mi da toată silința și a face totul cât mai bine. Și mai este ceva care mă motivează: dorința de a nu ne mai plânge lumea de milă; nu în sensul de compasiune, ci în sensul de a nu cârti împotriva lui Dumnezeu pentru ceea ce ni s-a întâmplat. De ce ni s-a întâmplat acest lucru nu știu, dar ce știu este faptul că Dumnezeu ne-a dat o putere enormă în acest necaz și că ne poartă de grijă în mod minunat”.

Faptul de a obține nota maximă nu a fost pentru profesoara Maria Gavril un scop în sine: „Nu mi-am dorit să iau nota 10; mi-am dorit, ca orice candidat înscris la examen, să-l promovez. Faptul că a fost nota maximă, paradoxal, a avut consecințe nu tocmai fericite pentru mine, prin faptul că am ajuns în vizorul presei, care, pe lângă vestea în sine, au adăugat și alte informații false, neverificate și pentru care nu mi s-a cerut nici o informație sau părere în prealabil. Acest incident mi-a adus destulă mâhnire, umbrind bucuria pentru rezultatul în sine”.

„IPS Părinte Arhiepiscop Pimen a luat inițiativa de a ne ridica o locuință proprie”

Informațiile false din presă la care a făcut referire Maria Gavril în rândurile de mai sunt în legătură cu decizia acesteia de a părăsi fosta casă parohială din Lămăşeni și de a se muta în localitatea Satu Mare, lângă Rădăuți, unde locuiesc părinții ei. Despre această decizie, fosta preoteasă a comunității din Lămășeni ne-a precizat: „Deși a existat bunăvoință din partea tuturor pentru a rămâne în vechea locuință, alegerea de a ne muta în satul natal a fost a mea și cred că a fost decizia corectă, în condițiile în care starea mea era destul de precară chiar și la externare și mai ales că nu știam în ce măsură mă voi recupera și dacă mă voi descurca singură. După mutare, IPS Părinte Arhiepiscop Pimen a luat inițiativa de a ne ridica o locuință proprie. Înaltpreasfinția Sa s-a îngrijit de bunul mers al lucrărilor, fiind aproape zilnic prezent pe șantier. În lucrări s-au implicat mai mulți preoți din Arhiepiscopia Sucevei (care au venit cu oameni din parohie la muncă sau au contribuit cu materiale), familia și mulți oameni de bună credință. Și la ridicarea acestei case s-a simțit purtarea de grijă a lui Dumnezeu , astfel încât, într-un an de zile, am reușit să ne mutăm în ea. În ziua de 27 iulie, în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, cu ocazia hramului de vară al parohiei, IPS Părinte Pimen a săvârșit slujba de sfințire a noii locuințe și slujba de pomenire pentru cei dragi ai noștri adormiți întru Domnul. Țin să mulțumesc pe această cale Înaltpreasfințitului Părinte Pimen şi Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul pentru tot sprijinul acordat, cât și tuturor părinților și oamenilor de bună credință ce ne-au ajutat, pe care îi știe Dumnezeu și pentru care mă rog să le răsplătească Dumnezeu însutit!”.