Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii a adunat și în acest an sute de credincioși la Mănăstirea Sângeap-Basaraba, care au luat parte la hramul așezământului monahal. Sfânta Liturghie a fost săvârșită în această dimineață, 10 mai, de Înaltpreasfințitul Efrem, Mitropolit de Tripoli, Al-Koura și Împrejurimi (Patriarhia Antiohiei), dimpreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Împlinirea a 625 de ani de la înființarea Mănăstirii Sângeap-Basaraba a fost încununată astăzi și de prezența pelerinilor din Hârlău și din împrejurimi, care, având icoane, steaguri și lumânări în mâini, au plecat pe jos de la primele ore ale dimineții, de la Biserica „Sfântul Gheorghe” din oraș, ajungând în jurul orei 8.30 la biserica așezământului monahal.
Cei doi ierarhi au fost întâmpinați de soborul slujitor în fața noului lăcaș de rugăciune, după care s-au închinat la icoana Maicii Domnului, copia icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Neamț, adusă de părintele stareț Benedict Sauciuc.
Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită în altarul de vară al mănăstirii, iar credincioșii prezenți au ascultat cuvântul de învățătură rostit de IPS Mitropolit Efrem, care a făcut referire la textul evanghelic citit:
Când a intrat Domnul Iisus Hristos în templu i-a văzut pe schimbătorii de banii și pe cei care vindeau boii și oi, și luând un bici a început să-i alunge pe cei care erau în templu, zicând lor că „Templul este un loc al rugăciunii, nu pentru alte scopuri”. Și alungându-i, le zicea „Casa Mea este casa rugăciunii”, iar iudeii au întrebat de ce vorbești în acest chip, iar Mântuitorul le-a zis „Dărâmați acest templu și îl voi ridica în trei zile” dar ei n-au înțeles cum putea să dărâme acest templu și să îl ridice în trei zile, n-au înțeles că El putea să moară și să învie din morți a treia zi. Acest pasaj scripturistic, pentru noi, are un sens foarte semnificativ, pentru că Mântuitorul era gata să moară și să învie pentru mântuirea noastră, pentru noi toți, ca să ne ofere viață veșnică, aceasta este Buna Vestire a lui Hristos pentru noi toți.
La finalul Sfintei Liturghii, după ce credincioșii au primit Sfintele Taine, IPS Teofan a adresat la rândul său un cuvânt de binecuvântare:
Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. De ce tămăduire? Pentru că avem prea multe boli în noi, avem prea multe răni pe trupul, pe sufletul și mai ales pe mintea noastră. Creștinul este chemat să alerge la Izvorul Tămăduirii care este Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Izvor al Tămăduirii este și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, la care noi creștinii ortodocși alergăm, știind bine că Maica Domnului are cuvânt de trecere la Fiul și Dumnezeul său Iisus Hristos. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se roagă ca puterea Domnului Hristos să se reverse și asupra noastră, a celor leproși sufletește, cu mult cancer pe minte, pe suflet și pe cuget. Mai este necesar un lucru: ca noi, oamenii, să recunoaștem că suntem bolnavi, că avem multe răni, multă mândrie, multe ambiții, multe orgolii, de aceea, recunoscând rănile și bolile care sunt în noi, alergăm la Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, și nădăjduim ca prin rugăciunile Preasfintei Fecioare să ne tămăduim și noi.
Bucurie pentru obștea monahală
Având în vedere propunerea părintelui stareț, arhimandritul Gavriil Alexa, Exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, Părintele Mitropolit Teofan a oficiat trei hirotesii: ieromonahii Iosif Șerbănescu și Zosima Cernescu au primit rangul de protosinghel iar ierodiaconul Efrem Pătrașcu a primit crucea arhidiaconiei.
Potrivit rânduielilor bisericești, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, clericii au săvârșit și slujba de sfințire a apei în foișorul unde se află fântâna mănăstirii. Pelerinii au fost binecuvântați de cei doi mitropoliți cu aghiasmă și au primit din partea obștii monahale apă sfințită.
În fiecare an, în Vinerea Luminată, calendarul Bisericii noastre amintește de Izvorul Tămăduitor din preajma Constantinopolului, apărut în chip minunat şi ocrotit de Maica Domnului. Acest izvor a fost descoperit de împăratul Leon cel Mare în apropierea zidurilor capitalei Imperiului Bizantin, pe la jumătatea secolului al V-lea. Maica Domnului a binecuvântat acel izvor şi prin mijlocirea ei, orbul întâlnit de împărat a fost vindecat.