„Filantropia are scopul de a-l ajuta pe om să ajungă la Dumnezeu” - Părintele protopop LUCIAN ROȘU

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2020 ca „An omagial al pastorației părinților și copiilor” și „An comemorativ al filantropilor ortodocși români”.

În rândul filantropilor care au lăsat în urmă o activitate bogată și amintiri de neuitat în inimile celor care au fost ajutați, se înscrie și părintele protopop Lucian Roșu, trecut la cele veșnice în 2 ianuarie 2020. Cu această ocazie, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei aduce un prinos de cinstire celui care L-a slujit pe Dumnezeu până la ultima răsuflare, părintele Lucian, creionând portretul lui și, în același timp, propunându-l ca model pentru cei care doresc să aducă lumină, dragoste și bucurie „fraților mai mici”, aflați în suferință.

Părintele Lucian a venit pe lume în ziua de 20 octombrie 1968, în localitatea Făgăraș din România, din părinții Viorica și Gheorghe, ca prim fiu al acestora. Cea mai frumoasă perioadă a vieții, copilăria, a petrecut-o la poalele Munților Făgăraș, în ograda bunicii. Peste ani, părintele povestea un scurt dialog pe care l-a avut cu bunica sa, într-o duminică dimineața:

“- Mi-e somn, mamă Aurica, mai vreau să dorm!

- Ba nu, băiete, tu vii acum cu mine la sfânta biserică!”

Astfel, primii pași spre biserică au fost făcuți de viitorul părinte Lucian cu bunica de mână, la biserica din sat. Acolo a cunoscut Sfinții din icoane, s-a împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului; acolo a aprins lumânări la mormintele înaintașilor. Acolo a învățat, de la sătenii din sat, că avem datoria sfântă de a ne îngriji de locurile de veci ale celor plecați dintre noi.

Născut în Făgăraș, dar cu rădăcinile înfipte în comuna Sâmbăta de Sus, părintele Lucian a iubit, de mic biserica și oamenii. Pe cărarea spre casă, strângând în pumn anafura binecuvântată, se oprea să salute cuviincios femeile și bărbații satului, cu bucuria de a-i cunoaște pe fiecare după nume.

Anii au trecut și, între anii 1975 – 1983, a urmat cursurile Școlii Generale din Făgăraș, iar, între anii 1983 – 1987, pe cele ale Liceului Teoretic „Radu Negru” și pe cele ale Liceului de Chimie Industrială, din aceeași localitate.

În 1988 a mers la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu, loc sfințit prin viețuirea părintelui Arsenie Boca și a altor duhovnici îmbunătățiți, unde a primit binecuvântarea părintelui Teofil Părăian, pentru a se înscrie la Facultatea de Teologie din Sibiu.

În 1992, după ce a terminat studiile universitare, a plecat, împreună cu un grup de studenți la teologie, într-o excursie spre Taizé (Franța). Cu această ocazie, a rămas în Italia, la Torino. Aici, a fost primit cu brațele deschise de către părintele Gheorghe Vasilescu, parohul Parohiei „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Un an mai târziu, în 1993, s-a căsătorit cu Amalia Nemeș, cea care i-a fost alături până în ultima clipă.â

Pentru a-și întreține familia, de-a lungul timpului a întreprins diferite meserii, lucrând ca muncitor pe șantier, ajutor de bucătar, fierar, spălător auto sau angajat al unei firme petroliere. Din anul 1996 până în anul 2008, a împlinit ,,slujirea” de operator social al Asociației „Gruppo Abele” – Torino, organizație fără scop lucrativ, născută în anul 1965, la dorința lui Don Luigi Ciotti, pentru a „da cuvântul celor ce nu au (dreptul la) cuvânt”. Aici, părintele Lucian se formează în asistența socială, în mijlocul realităților celor mai problematice din societatea contemporană, lucrând în comunități ce se îngrijeau de bolnavi de SIDA, toxico-dependenți, oameni ai străzii, minori și femei abuzate. A fost responsabil pentru o lungă perioadă  de timp la dormitoarele nocturne și diurne. Într-un cuvânt al său, părintele Lucian spunea: „Acolo am cunoscut suferința, până la ultimele ei detalii. Acolo am învățat ce înseamnă persoana și faptul că în fiecare om trebuie să găsești chipul lui Hristos”.

Doamna preoteasă Amalia Roșu își amintește cu drag de momentele începuturilor: „săptămâna de lucru trecea cu greu, însă sufletul se liniștea duminica, la Sfânta Liturghie. Mica biserică a Sfintei Parascheva din Torino începea sa fie neîncăpătoare. Familiile cu copii umpleau de bucurie și elan tineresc atât biserica, cât și curtea înflorită. După slujbă, părintele Gheorghe Vasilescu și doamna preoteasă Ilinca, îi strângeau pe toți în jurul mesei, iar noi ne simțeam din nou acasă, la mama și la tata. Prietenii deveniseră frații noștri în toate, la bine și la greu, iar copiii noștri îi vedeau în ochii lor pe bunicii care, de departe, îi cunoșteau doar din fotografii. Atunci, mai credeam că într-o zi ne vom reîntoarce acasă, dar casa noastră era deja aici. Domnul știa asta, de la început.

Pe 19 octombrie 1997, Lucian Roșu a fost hirotonit diacon de către Înaltpreasfințitul Părinte Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord. Pe 22 ianuarie 2000, diaconul Lucian a fost hirotonit preot, pe seama parohiei Genova, de către Înaltpreasfințitul Părinte Iosif, Mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului (pe atunci, episcop al Caransebeșului). Eram profund emoționați de bogăția harului, ce se simțea plutind în timpul Sfintei Liturghii, într-o biserică de piatră, rece ca o peșteră, dar în care fierbea dragostea de Hristos și de aproapele”.

După un an, în anul 2001, ia ființă Parohia „Înălțarea Sfintei Cruci” – Torino 2, moment în care părintele Lucian a fost numit paroh al comunității nou înființate. În perioada 2008 – 2016, a urmat cursurile Școlii doctorale din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” – Sibiu.

Din anul 2008 până în anul 2012 a îndeplinit funcția de Consilier Economic al nou înființatei Episcopii Ortodoxe Române a Italiei, iar din anul 2012 a fost numit de către Preasfințitul Părinte Episcop Siluan, Protoiereu al Protopopiatului Piemonte I. De-a lungul timpului, a fost încredințat cu organizarea și deschiderea unor noi parohii ortodoxe române în regiunea Piemonte: Asti, Ciriè, Chieri, Collegno, Moncalieri, Orbassano, Pinerolo, Rivarolo, Settimo Torinese, Torino 3 și Vercelli.

Părintele Lucian este fondatorul Frăției Nepsis Torino și, în același timp, cel care a pus o cărămidă solidă la fondarea Frăției Nepsis Italia, în decembrie 2008, după ce, în anul 1999, participase, la Paris, la întemeierea Frăției Nepsis din cadrul Arhiepiscopiei (din anul 2001,  Mitropoliei), Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale.

De-a lungul anilor, Parohia Torino 2 a organizat diferite activități cu copiii și tinerii comunității, fiind un adevărat model pentru ceilalți.

Unul din cele mai importante proiecte coordonate de părintele Lucian Roșu a fost înființarea primului cimitir ortodox român din Italia, cimitir pe terenul căruia, în luna iulie 2019, a fost pusă piatra de temelie pentru Capela Funerară “Învierea Sfântului și Dreptului Lazăr”, al cărui prim nivel (cripta) deja a fost construit, urmând ca, până la finalul anului 2020, să fie terminată în totalitate, la roșu.

De-a lungul timpului, părintele Lucian a desfășurat o bogată activitate social-filantropică, prin cele două asociații ale parohiei: Centrul de Ajutor dedicat Vieții „Sfânta Filofteia” (2008) și Asociația „Sfântul Laurențiu al românilor” – Filiala Torino (2011). În cele ce urmează, vom creiona, în câteva cuvinte, bogata slujire pe care părintele a împlinit-o în ajutorul celor aflați în suferință.

sursa: episcopia-italiei.it