În această dimineață, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț. În cuvântul de învățătură rostit în cadrul slujbei, ierarhul ne-a îndemnat să avem grijă de cetatea inimii.
Zeci de credincioși nemțeni, dimpreună cu părinții viețuitori ai Sihăstriei, s-au rugat sâmbătă dimineață cu chiriarhul lor, IPS Mitropolit Teofan. În cadrul Sfintei Liturghii, monahul Veniamin a fost hirotonit ierodiacon.
Amintind de momentul când cetatea Constantinopolului a fost asediată, iar izbânda asupra perșilor și avarilor a fost câștigată prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ierarhul i-a îndemnat pe cei prezenți să își păzească cetatea inimii lor:
Se cuvine să așezăm viața noastră sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Ea să ocrotească cetatea țării, Maica Domnului să ocrotească cetatea Bisericii, să ocrotească cetatea mănăstirii, să ocrotească familiei și să ocrotească cetatea inimii noastre, pentru că inima noastră este ca o cetate înăuntru nostru. Asupra ei se revarsă valuri de cete barbare, căci dacă acestea prin păcat, prin necredință, cuceresc inima noastră, jaf și prăpăd se întâmplă, precum adesea se întâmplă – știm fiecare din experiența proprie – când ne-am lăsat inima cucerită de ceea ce nu trebuie.
De ce forță este cucerită inima noastră? Bineînțeles, de forțele vrăjmașului, puterea întunericului care încearcă prin toate căile să cucerească cetatea inimii noastre. Și cum vedem că suntem împresurați în inima noastră din toate părțile? Observăm în noi că suntem ispitiți de îngrijorare peste măsură: ce se întâmplă cu noi, cu viața noastră, cu sănătatea noastră, cu lumea, iar inima noastră intră într-o stare de îngrijorare continuă. Este cucerită de această îngrijorare. Aflăm în Pateric un cuvânt al unui minunat părinte care mărturisește zicând: «Domnul Dumnezeu a arătat că nu are unde să-și plece capul. Iar dacă El, Dumnezeu, nu are unde să-și plece capul, oare tu, om al lui Dumnezeu, de ce te îngrijorezi atât de mult pentru făpturi?», adică pentru viața pe care o ducem și îngrijorarea ce ne cuprinde cetatea inimii noastre. De ce altceva este asaltată inima noastră? Ea este asaltată de dorința după confort, de relaxare, de viață dulce. Atunci când inima noastră este cucerită de aceasta, ea se atrofiază, căci «prea multă odihnă trupească - spune Sfântul Sofronie - ne atrofiază sufletul duhovnicește». Un alt cuvânt din Pateric, adresat călugărilor dar și celor din lume, spune: «Întotdeauna, în tot ceea ce faci, să pui puțină durere». Și în mâncare, și în băutură, și în somn, și în veșminte, și în relaxare. Să mănânci, dar niciodată pe săturare. Să bei, dar niciodată mai multe pahare. Să te odihnești, dar niciodată odihna ta să nu devină lenevire, și prin aceasta, adăugând puțină durere, adică atenție, stare de veghe, în tot ceea ce facem, nădăjduim că inima noastră nu este cucerită de această ispită și de puterea întunericului numită «trândăvie».
Putem lua stările inimii noastre și vedem că ea este asaltată de dorința de păcate, de dorința slavei deșarte, de dorința de a ne impune altora, de a nu asculta, de a face toate după părerea noastră, toate acestea sunt asaltul sarazinilor, al perșilor, al arabilor, al sciților, după istorisirea aflată aseară (la Denia Acatistului Bunei Vestiri n.r.), cum cetatea sfânta a Constantinopolului, datorită bogăției sale materiale și duhovnicești, era căutată pentru a fi cucerită precum este căutată pentru a fi cucerită bogăția inimii noastre, pentru că în ea se află un mare tezaur, așezat de Dumnezeu la botez: prezența Împărăției Cerurilor în inima noastră. Această împărăție se cuvine a fi apărată prin post, prin rugăciune, prin stare de veghe în mănăstire, prin naștere de prunci în viața de familie, ca nu cumva, Doamne ferește, să se spargă zidul cetății inimii noastre, să nu intre în ea forțele cele vrăjmașe. Iar dacă au intrat, pentru că suntem slabi și neputincioși, Dumnezeu ne-a lăsat pocăința, întoarcerea minții la El, recunoașterea păcatelor, iar prin stare de pocăință pătrundem din nou în inima noastră, și cu curaj, pocăința alungă din ea puterile vrăjmașului care s-au instalat acolo și cetatea inimii devine din nou Împărăția lui Dumnezeu.
Mâine, 10 aprilie 2022, în Duminica a V-a din Postul Sfintelor Paști, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei va oficia Liturghia Sfântului Vasile cel Mare la Mănăstirea Agapia.