Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” - Poieniţa este situată pe malul stâng al râului Siret, la o distanță de aproximativ 15 km de municipiul Pașcani. Parohia, care numără 450 de suflete, este una de gradul III rural și a fost filie până-n anul 2004. Primul paroh din istoria de aproape un secol a comunităţii din Poieniţa a fost și continuă să fie părintele botoșănean Marius-Ionuţ Tabarcea, absolvent al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe” - Botoşani și al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (licență și master). Dintre toate activitățile pastoral-misionare desfășurate de parohul de la Poienița, una ne-a atras atenția în mod deosebit: pasiunea sa pentru publicistica religioasă, atât cea tipărită, cât și cea din mediul on-line. Curioși din fire, ne-am făcut timp să-l întrebăm pe părintele Marius-Ionuț cum se împacă preoția cu activitatea „jurnalistică”.
Părinte Marius-Ionuț Tabarcea, coordonați și editați, de mai bine de 9 ani, fără întrerupere, publicația săptămânală „Viața Creștină”, distribuită gratuit enoriașilor pe care îi păstoriți și nu numai. Vă apropiați în perioada următoare de apariția cu nr. 400 a acestei foi parohiale. Cum a început totul? De unde v-a venit ideea să începeți un asemenea proiect editorial și ce muncă presupune apariția publicației în fiecare săptămână? Care vă sunt sursele de inspirație?
Ideea a apărut prin anul 2009, după ce am citit în Ziarul Lumina despre un proiect similar. Mi s-a părut ceva inedit, aşa încât, în noiembrie 2010 am publicat primul număr al foii parohiale „Viaţa creştină”. Titlul nu a fost ales întâmplător, pentru că mi-am dorit să surprind în articolele publicate acest aspect, al vieţii creştine, al trăirii în Hristos, al mărturisirii şi practicării credinţei. De aici şi moto-ul din Evanghelia după Ioan, capitolul 13, versetul 34: „Să vă iubiţi unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul!”. Mai mult, am gândit această publicaţie ca pe o „liturghie după liturghie”, ca pe un mesaj care completează armonios cuvântul rostit în predica duminicală, pe care credincioşii să-l parcurgă în clipele delinişte şi care să reprezinte acea sămânţă roditoare din ogorul sufletului. Sursele principale de inspiraţie în acest proiect sunt însăşi viaţa parohiei pe care o păstoresc, problemele pe care le întâmpin în pastoraţie, întrebările pe care le primesc de la credincioşi, articolele devenind practic răspunsuri la acestea. Din acest motiv apariţia foii necesită şi timp, nu foarte mult, dar atunci când faci un lucru frumos, cu dăruire, consider că acest aspect este mai puţin semnificativ.
„Cel mai pozitiv feedback primit a fost atunci când am descoperit în casa unui credincios întreaga colecţie a publicaţiei”
Cu ce scop editați această publicație? Cum văd enoriașii din Poienița acest demers editorial? Care este feedback-ul primit de la ei?
Scopul publicaţiei a fost de la bun început acela de a-i familiariza şi de a-i apropia pe credincioşi de cuvântul Domnului Hristos. Articolele sunt atent selectate, în general din lucrări consacrate, scrieri ale Sfinţilor Părinţi sau de pe portalurile creştin-ortodoxe, au un limbaj adecvat, uşor de înţeles şi abordează teme dintre cele mai diverse: liturgice, de spiritualitate, viaţă socială, aspecte pastorale, îndrumări practice şi altele. De aceea, publicaţia este îndrăgită de credincioşi şi chiar aşteptată de la o duminică la alta. Sunt, spre exemplu, enoriaşi care, din diverse motive nu pot ajunge săptămânal la biserică, dar care solicită să le trimitem foaia parohială. Pe de altă parte, pentru mulţi dintre ei, în special pentru cei mai în vârstă, „Viaţa creştină” reprezintă singura lectură duhovnicească şi poate chiar singurul material de presă pe care îl răsfoiesc săptămânal. Cel mai pozitiv feedback primit a fost atunci când am descoperit în casa unui credincios întreaga colecţie a publicaţiei.
Fiecare număr din „Viața Creștină” poate fi găsit și în spațiul on-line. De asemenea, sunteți unul dintre preoții care scrie frecvent în Portalul Doxologia și Ziarul Lumina și care postează constant articole pe site-ul parohiei - poienita.mmb.ro - parte din Rețeaua de site-uri a parohiilor din Arhipiscopia Iașilor. Cât de important este pentru pastorația pe care o desfășurați prezența și în mediul virtual? Ce aptitudini trebuie să posede un preot pentru a întreține un site parohial?
Prezenţa în mediul on-line a parohiilor şi mai ales a preoţilor este astăzi o necesitate pastorală. Credincioşii noştri sunt prezenţi pe reţelele de socializare, urmăresc fluxurile de ştiri, accesează frecvent internetul, ceea ce îi pune rapid în contact cu informaţia. Parohia pe care o păstoresc administrează din anul 2012, după cum aţi amintit, atât site-ul cât şi o pagină Facebook, prin intermediul cărora suntem permanent în legătură cu enoriaşii şi nu numai. Mediul virtual devine astfel un mijloc eficient de comunicare şi de mărturisire a credinţei, un spaţiu al discuţiilor şi al experienţelor dincolo de uşa bisericii. Poate că acest mod de comunicare nu este accesibil tuturor preoţilor, dar, personal, îi încurajez să nu-l ocolească. Nu ai nevoie de abilităţi speciale pentru a administra un site, ca acela din reţeaua Arhiepiscopiei Iaşilor, iar cu puţin efort depăşeşti această barieră aparent creată de tehnologie.
Am dori să ne spuneți câteva cuvinte și despre Albumul monografic „Poienița, satul de altădată”, pe care urmează să-l lansați în contextul Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari). Ce conține și când anume va fi lansat?
Albumul monografic pe care l-aţi răsfoit este cel mai nou proiect al nostru. De această dată, unul cu totul special. Întâi de toate trebuie să precizez că acest album este rodul unui proiect demarat tot în anul 2010 şi derulat timp de mai mulţi ani, intitulat „Poieniţa – Ieri şi Azi (monografie în imagini)”, în cadrul căruia am arhivat electronic peste 300 de fotografii obţinute de la credincioşi, imagini care surprind viaţa satului Poieniţa din ultimii 80-100 de ani. Un proiect ambiţios şi frumos pe care, în acest an, dedicat de către Patriarhia Română satului românesc, l-am transpus într-un album. O monografie în imagini a satului de altădată, cu oamenii săi, cu tradiţiile perene, cu modul de viaţă autentic românesc, având bineînţeles în centrul lui Biserica şi preotul. Albumul conţine peste 100 de fotografii, un scurt istoric al parohiei şi al bisericii din sat dar şi câteva versuri, aparţinând unui fiu al comunităţii din Poieniţa, arhidiaconul Maxim Roşu († 1986, înmormântat la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi). Versurile, care nu au mai fost publicate până în prezent surprind la rândul lor într-un mod fascinant viaţa satului de altădată. Mulţumesc pe această cale familiei părintelui Maxim, care şi-a dat acordul pentru publicarea poeziilor. Proiectul va fi lansat duminică, 18 august, când în mijlocul credincioşilor noştri va poposi pentru câteva ore şi Înalpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, urmând ca albumul să fie disponibil şi în format electronic pe site-ul parohiei poienita.mmb.ro.
În final, nu putem să nu vă întrebăm: Ce alte proiecte editoriale sau on-line aveți în minte pentru anii următori?
Nu îmi propun foarte multe pentru perioada următoare. Voi continua editarea publicaţiei parohiale, din care în ultimii ani am desprins un proiect mai mic, dedicat de acestă dată copiilor, „Viaţa creştină pentru copii”. Am publicat, de altfel, câteva numere realizate în colaborare cu cei mici. Apoi, mai este un proiect pe care îl realizez pentru Biroul de catehizare al Arhiepiscopiei Iaşilor, afişul „Cuvânt catehetic”, un material cu apariţie lunară, ajuns în prezent la nr. 43, distribuit în parohii şi în mediul on-line. Se întrevăd şi alte proiecte pe viitor, dar cu siguranţă vom vorbi despre ele la momentul oportun.