Credincioşii din Suseni, Protopopiatul Fălticeni, s-au rugat duminică împreună cu IPS Părinte Arhiepiscop Pimen, care a sfinţit biserica parohială cu hramurile „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Arhiereul a fost întâmpinat de copii şi credincioşi îmbrăcaţi în costume populare.
După târnosirea bisericii, Părintele Arhiepiscop a oficiat Sfânta Liturghie, în timpul căreia răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul psaltic „Makarios” de la Suceava. La eveniment au fost prezente şi oficialităţi locale.
În cuvântul rostit, IPS Pimen a vorbit despre gândul la moarte, care duce la nemurirea sufletului: „Suntem datori să avem gândul la moarte permanent. Sfântul Antonie cel Mare spune că a avea gândul la moarte permanent înseamnă nemurire a sufletului. Având gândul la moarte, avem în acelaşi timp gândul şi la judecata lui Dumnezeu, unde vom da seama toţi de faptele noastre. Pentru cele bune vom fi răsplătiţi cu bucuria mântuirii veşnice, iar pentru cele rele, pentru păcatele nemărturisite la spovedanie şi neiertate, cu chinurile cele veşnice.
La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Daniel Ciofu a primit hirotesia întru iconom stavrofor.
„Am în păstorire în jur de 200 de suflete, mai precis 58 de familii şi 25 de văduvi, iar prin dragostea lor s-a ridicat această biserică frumoasă, destul de mare, încăpătoare”, a precizat parohul din Suseni.
Credincioşii prezenţi au avut posibilitatea de a trece prin Sfântul Altar, iar la ieşire au primit pachete cu hrană din partea Comitetului parohial.
Biserica din Suseni îi are ca ocrotitori pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, precum şi pe Sfânta Cuvioasă Parascheva. Piatra de temelie a fost aşezată şi sfinţită în 26 mai 1996 de IPS Părinte Pimen. Biserica este construită din cărămidă, pe temelie de beton şi acoperită cu tablă. Pictura din interior şi trei ocniţe principale din exterior au fost lucrate între anii 2006-2016, de însuşi părintele paroh Daniel Ciofu, împreună cu fratele său. Aşezământul parohial mai cuprinde clopotniţa şi casa de prăznuire, aflată în aceeaşi clădire cu casa parohială.