În ziua pomenirii Tăierii capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, 29 august 2019, Mănăstirea Secu din județul Neamț și-a serbat hramul principal. Credincioși veniți din împrejurimile Neamțului și nu numai s-au adunat în duh de rugăciune, participând la Sfânta Liturghie săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Mulțime de pelerini au participat joi, 29 august a.c., la hramul principal al Mănăstirii Secu din județul Neamț - Tăierea capului Sfântului Proroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul. Sfintele slujbe au fost oficiate de Părintele Mitropolit Teofan, dimpreună slujind stareți de la mănăstirile din eparhie, preoți profesori de la Facultatea de Teologie din Iași și de la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, părinți ieromonahi dar și preoți slujitori în zonele din împrejurimile așezământului monahal. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul psaltic „Sfântul Efrem Sirul”.
După citirea Sfintei Evanghelii, IPS Mitropolit Teofan le-a vorbit celor prezenți despre ce înseamnă pocăința propovăduită de Sfântul Ioan Botezătorul: „De-a lungul mărturisirii sale, Sfântul Ioan Botezătorul ne-a lăsat mai multe cuvinte, prin intermediul cărora putem înțelege rostul vieții noastre, problemele cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi. Dintre toate cuvintele sale, cel mai cunoscut, cel mai greu de asumat și împlinit, și în același timp cel mai necesar pentru viață, este cuvântul «Pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor». Acest cuvânt îl descoperim în Sfânta Scriptură, în mărturisirea Sfinților Părinți de altădată, și în mărturia și îndemnul pe care îl fac și astăzi părinții care încearcă să ne conducă pe calea mântuirii către Dumnezeu. Pocăința este o stare, este un cuget, este un duh, este un diamant cu nenumărate fațete, iar cu cât de mult de apropii, cu atât îl descoperi ca fiind mai adânc, mai tainic, mai dătător de esență, de adâncime și de cuprindere. […] Pocăința înseamnă a recunoaște că este un păcat în tine”.
Pelerinii sosiți la hramul așezământului monahal de la Secu s-au putut închina la racla cu moaștele Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, acestea fiind așezate în aghiasmatarul de vară din curtea mănăstirii. La finalul Sfintei Liturghii, părintele arhimandrit Vichentie Amariei, starețul Mănăstirii Secu, a rostit un cuvânt de mulțumire pentru întreaga jertfă și a oferit Părintelui Mitropolit Teofan o icoană ce o reprezintă pe Maica Domnului „Cipriota”. De asemenea, ierarhul a dăruit bibliotecii mănăstirii o colecție de cărți și apariții editoriale. În cadrul sfintelor slujbe, părintele ierodiacon Gherasim Cozaciuc a fost hirotesit arhidiacon de către IPS Părinte Teofan.
Scurt istoric
Mănăstirea Secu este o vatră monahală de intensă trăire duhovnicească a cărei vechime se ridică la aproape 500 de ani. În jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetății Neamțului, pe valea Pârâului Secu, se așează un grup de sihaștri care vor întemeia mai apoi, în anul 1530, sub conducerea ieroschimonahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamț, schitul cu același nume: Schitul lui Zosima. În secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Țării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soția sa Mitrofana, ctitoresc mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezatorul”.