In memoriam: Ieromonahul Adrian Tănăselea - duhovnic blând și multrăbdător în suferință

Părintele Adrian Tănăselea s-a născut în data de 10 aprilie 1967, din evlavioșii creștini Vasile și Elena din satul Urecheni, județul Neamț. A primit Taina Sfântului Botez din mâna vrednicului preot misionar Valerian Ciochină (1925-2007), în biserica istorică din satul natal cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, primind numele de Alioșa.  Împreună cu fratele său, Emilian, au primit de la părinții lor o educație cu rădăcini adânci în credința ortodoxă. Școala primară și gimnazială le-au urmat la Școala din Urecheni, apoi a frecventat cursurile Liceului „Ion Creangă” din Târgu Neamț. După terminarea studiilor, a fost angajat la Fabrica de mobilă din Târgu Neamț, împreună cu mai mulți consăteni, dintre care îl amintim pe Petroniu (Petrică Andrei), astăzi stareț la Schitul Lacu din județul Iași, care l-a apreciat ca pe un coleg liniștit și cu mult respect față de cei din jur. Stagiul militar l-a făcut în București.  În primăvara anului 1990, tânărul Alioșa, într-una din vizitele la familia fratelui său Emilian de la București, a mers în pelerinaj la Mănăstirea Cernica, unde, cu multă evlavie și recunoștință, s-a închinat la racla cu moaștele Sfântului Calinic de la Cernica, moment tainic și înălțător pentru viitorul său duhovnicesc.

Având chemarea lăuntrică și purtarea de grijă a lui Dumnezeu prin sfinții Săi, la doar 23 de ani, după moartea părinților, a hotărât să intre în monahism. Obșea monahală de la Sihăstria Neamțului, condusă de starețul gospodar, arhim. Victorin Oanele, i-a îndeplinit dorința arzătoare de a intra în monahism. Astfel, în toamna anului 1990, a fost primit ca frate în Mănăstirea Sihăstria. După mai multe ascultări, la prăznuirea Sfântului Ierarh Nicolae, pe 6 decembrie 1992, a primit chipul îngeresc, fiind călugărit și purtat sub mantie de părintele Ionichie Bălan, nașul lui de călugărie. Prin împlinirea ascultărilor și nevoințelor, împletite cu virtutea smereniei și dărniciei, la recomandarea părintelui stareț Victorin a fost hirotonit diacon pe 1 ianuarie 1996, iar preot în data de 5 noiembrie 1996, de către Părintele Patriah Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Pentru calitățile sale a fost numit egumen în 1997 la Schitul „Daniil Sihastru”, iar în anul 2000 a fost trimis la Schitul „Sfântul Mina” din Târgu Neamț, unde a realizat o frumoasă îndeletnicire duhovnicească și a adunat numeroși credincioși din urbea orașului ca fii duhovnicești, care l-au urmat pentru bunătatea sa și fermitate pentru tot parcursul vieții.

Odată cu instalarea maicii starețe Iosefina Giosanu, pe 15 august 2003, a fost chemat și părintele Adrian ca duhovnic și slujitor pentru soborul Mănăstirii Văratic. Jovialitatea părintelui, discreția și liniștea liturgică pe care le răspândea, izvorâte din dragostea pentru Hristos, l-au definit ca un duhovnic bun, echilibrat și jertfitor, fiind prețuit de monahii și credincioși. De ospitalitatea casei sale și a dialogului duhovnicesc s-au bucurat multe persoane ce i-au călcat pragul chiliei. Oameni simpli sau personalități ale societății, toți au avut loc în inima bună și blândă. Locul de baștină nu l-a uitat niciodată, vizitând mormintele părinților și purtând în suflet biserica unde  a primit poarta de intrare în creștinism, prin acțiunile sale de milostenie și binefacere.

În tot acest timp, boala i-a adus multe suferințe, greutăți, însă fără vreo șovăire și-a dus crucea cu o demnitate și vrednicie pe care o întâlnești doar la viețuitorii Patericului sau a Sfântului Iosif și a Sfântului Gheorghe Pelerinul, pe care i-a slujit cu multă cinste.

După o grea perioadă de spitalizare, pe 7 octombrie 2021, zi în care s-a născut Sfântul Calinic de la Cernica în 1787, cu care a avut o legătură specială, Domnul Căruia I-a slujit l-a chemat la Sine. Trecerea în lumea veșniciei a părintelui Adrian i-a surprins pe toți, atât pe obștea monahală, cât și pe familia sa. Trupul neînsuflețit a fost depus în biserica mare a Mănăstirii Văratic, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, în partea stângă în absida dedicată Sfântului Gheorghe Pelerinul, ale cărui sfinte moaște au fost duse anul acesta la Iași la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva.

Curtea Mănăstirii Văratic a devenit loc de pelerinaj, iar florile recunoștinței au înconjurat sicriul părintelui. Încă de la poarta mănăstirii puteai observa sentimente de tristețe pe chipul monahiilor, dar și respect și cinstire aduse prin doliul pus deasupra porților. În ziua de 9 octombrie, programul liturgic a început cu Sfânta Liturghie arhierească. Slujba Liturghiei și a înmormântării a fost oficiată de PS Părinte Nechifor Botoșăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, iar răspunsurile la strană au fost date de Corul Mănăstirii Văratic și al Mănăstirii Sihăstria. Din soborul slujitor au făcut parte arhim. Petroniu Marin, exarhul de zonă al județului Neamț, părintele protopop Nicolae Axentioi, părinți stareți și ucenici care l-au cunoscut și au dorit să-l conducă pe ultimul drum pământesc. Prezența Preasfințitului Părinte Nichifor a fost ca o răsplată a jertfei părintelui Adrian depusă în cei 25 de ani de slujire la Sfântul Altar. Într-un mesaj trimis de maica stareță Iosefina, preacuvioșia sa și-a exprimat părerea de rău pentru pierderea părintelui: „Atât a fost pentru părintele Adrian, duhovnicul nostru; corpul lui nu a mai putut lupta cu toate complicațiile pe care le avea. A dus boala și suferința în tăcere, fără să spună la cineva. Ne va lipsi mult. Ziua înmormântării părintelui a fost o zi de grea suferință și întristare pentru soborul mănăstirii noastre”.

Părintele Adrian Tănăselea, duhovnicul Mănăstirii Văratic, rămâne în inimele noastre ca o lumină, cu o bunătate avraamică, un chip blajin , de la care mereu aveam ceva de învățat.