În zilele de 15 și 16 februarie, Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi, a fost prezent la Mănăstirea Putna, participând la mai multe slujbe bisericești care au avut loc în această perioadă.
Sâmbătă, Înaltpreasfințitul Nicolae, alături de Părintele Stareț al mănăstirii - arhim. Melchisedec Velnic - și alți clerici ai mănăstirii, a slujit parastasul de 40 de zile pentru colonelul Gheorghe Butnaru (28 martie 1949 - 9 ianuarie 2019), ctitorul Bisericii „Sfântul Gheorghe” din incinta Regimentului de Grăniceri - Rădăuți.
Gheorghe Butnaru, militar de carieră, a condus Regimentul 74 Grăniceri Rădăuți. A fost un om cu multă credință și care, din dragoste de Dumnezeu, a dăruit credința altora, ca un misionar laic. Un soț și un părinte deosebit în familia sa, el a fost și un adevărat părinte pentru subordonați. În conștiința obștii mănăstirii, care l-a cunoscut foarte bine în ultimii 30 de ani, el este un exemplu de seriozitate în credință, în dragoste de neam și în responsabilitate față de semeni. În cuvântul de după slujba parastasului, Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae a vorbit despre conștiința vieții veșnice și pregătirea pentru ea, lucruri de căpătâi pentru colonelul Butnaru și pe care suntem chemați cu toții, monahi și laici, să le împlinim.
După-amiază, Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae, împreună cu părintele stareț și clerici ai mănăstirii, a săvârșit slujba de mulțumire la împlinirea a 30 de ani de căsnicie a soților Adrian și Carolina Alui Gheorghe. Scriitorul și profesorul Adrian Alui Gheorghe a participat la numeroase activități culturale și cu tinerii organizate la mănăstire în ultimii ani. Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae i-a felicitat pe cei doi soți și a vorbit despre importanța familiei și necesitatea de a exista modele pentru tineri, care să le arate frumusețea și binecuvântarea familiei: „România nu va supraviețui dacă familiile nu vor naște copii. De la dumneavoastră, de la preoți se așteaptă sfat și exemplu. Numai așa se va salva România. În istoria omenirii vedem că popoarele s-au salvat prin jertfă și prin înțelegerea acestui lucru: că binecuvântarea lui Dumnezeu care se revarsă peste o familie se cuvine înmulțită prin naștere de prunci și prin exemplu”.
„Am plecat să zidim biserici și comunități pentru acești români plecați din România”
În Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a slujit Sfânta Liturghie, în biserica voievodală.
În cuvântul de învățătură pe care l-a ținut, Părintele Mitropolit Nicolae a vorbit întâi despre parabola fiului risipitor: „Este una dintre cele mai frumoase pagini ale Sfintei Scripturi, în care găsim calea întoarcerii fiecăruia dintre noi spre Tatăl ceresc. Dragostea lui Dumnezeu este atât de mare, este dincolo de puterea noastră de înțelegere. Fiul cel mic s-a crezut om matur, care își poate chivernisi singur viața. Dar a ajuns să cheltuiască banii în desfrânări și a descoperit că nu este suficient de matur. Cât ne poate costa îndepărtarea de Tatăl ceresc! Fiecare avem această ispită, de a face ce vrem și a nu mai ști de dragostea tatălui. În starea de căutare a independenței, fiul risipitor nu mai era el, nu era întru sine. Dar a înțeles îndepărtarea și iată pașii pocăinței sale: și-a venit întru sine, și-a propus să își ceară iertare și apoi a împlinit acest gând. Tatăl îl aștepta. Dragostea părintească nu se stinsese. Tatăl nu a așteptat explicația cum și-a cheltuit averea. Fiul se gândește să spună: «Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi». Dar nu a mai spus tot ceea ce se gândise, ci a spus doar: «Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău». Pentru că a văzut pe chipul tatălui dragostea părintească, dragoste care nu i-ar fi îngăduit să devină argat, ci doar fiu. Fiul risipitor a înțeles că este imatur și a dorit să redevină măcar argat. A fost reprimit ca fiu. Este un exemplu de pocăință pentru noi toți, pocăință care trebuie să își afle nădejdea în dragostea părintească a lui Dumnezeu. Ne arată ce înseamnă să fim fii ai Tatălui ceresc”.
În a doua parte a cuvântului, Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicolae a vorbit despre românii din America și rostul bisericii pentru ei: „Suntem cu toții părinți și trebuie să zidim o casă duhovnicească pentru copiii noștri. Să îi aducem la biserică și să le dăm o educație creștină. Ce s-ar fi întâmplat cu fiul dacă nu ar fi avut o casă și nu și-ar fi amintit de dragostea tatălui? Continua să se rătăcească în lume pentru că nu avea o casă unde să se întoarcă. Dacă nu zidim o casă duhovnicească pentru copiii noștri, atunci când copiii noștri vor ajunge în situația fiului risipitor nu vor ști unde să se întoarcă și vor rătăci. Încercăm să le clădim acolo o casă duhovnicească unde să se întoarcă românii plecați în America. Încercăm să avem grijă de copiii lor, să nu se rătăcească plecând din România în țări străine și să rămână în rătăcire. Mulți români își caută așezare sufletească și materială. Dacă nu o găsesc și pe cea sufletească, nu sunt mulțumiți doar cu cea materială. Noi am plecat ca păstorii după turmă. Am plecat să zidim biserici și comunități pentru acești români plecați din România și mai ales pentru copiii lor. Mai ales tinerii sunt supuși multor presiuni. Îndemnul pentru toți părinții, și pentru dumneavoastră cei care sunteți în România, și pentru cei care au plecat din România, este de a zidi o casă duhovnicească pentru părinți și pentru copiii lor. Trebuie să avem grijă de copii și de tineri. Trebuie să le transmitem un lucru fundamental, că biserica în care se roagă acum, la vârsta lor, este biserica lor, nu este doar biserica părinților, pe care să o părăsească când vor pleca la școală sau când își vor rândui familii. Este biserica lor și trebuie să fie responsabili față de ea. Ei trebuie să fie cei care vor continua să se roage în ea. Avem parohii de 80 de ani, de 100 de ani. Unele au continuat să existe, altele nu. Trăirea credinței creștine nu este o joacă, este un lucru foarte serios, iar această trăire se verifică în timp, după generații. Dacă noi nu ne-am crescut copiii și nepoții în biserică, biserica aceea va dispărea. Ceea ce înseamnă că noi nu ne-am trăit viața creștină autentic. N-am înțeles ce înseamnă să fii creștin, să oferi exemplu copiilor și nepoților, ce înseamnă să fii parte dintr-o comunitate, responsabil față de bunăstarea și viitorul ei. Peste 60 de ani, peste 100 de ani se va vedea cât am fost de creștini. Acolo, în America, vedem deja. De aceea, trebuie să înțelegem cum să ne creștem copiii, cum să le zidim o casă duhovnicească, cum să avem grijă de viitorul lor, ca să nu se rătăcească în lumea aceasta. Continuăm să fim o familie, dumneavoastră cei din țară și noi cei plecați. Avem responsabilitatea să ne rugăm unii pentru alții, să rămânem o familie”.
La final, părintele stareț Melchisedec Velnic a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae pentru cuvinte și a spus că nădăjduiește că legătura cu frații români din America va continua și în viitor. (Mănăstirea Putna)