Miercuri, 8 noiembrie, a mai fost condusă pe calea veșniciei încă o călugăriță vrednică din soborul Mănăstirii Văratec, Monahia Ambrozia Ravaru.
Născută cu numele de Aglaia, în data de 23 februarie 1939, într-o familie de oameni creștini și modești din comuna Grumăzești, județul Neamț, de mică își petrecea copilăria pe lângă mănăstirile nemțene. Din fragedă copilărie, împreună cu sora ei, monahia Hrisantia, adesea mergeau pe la așezămintele monahale din zonă, unde participau la slujbe, apoi mai zăboveau câteva zile să ajute la bucătărie, la grădina de zarzavat sau să se îngrijească de flori. Cel mai mult mergeau la Mănăstirea Sihăstria, că acolo îl aveau ca duhovnic pe părintele Paisie Olaru, de la care a învățat și a înțeles dragostea despre viața monahală.
În anul 1957 a intrat ca ucenică în Mănăstirea Văratec, însă necruțătorul decret 410 o obliga să se întoarcă înapoi în lume pentru o vreme. În anul 1965 revine înapoi în mănăstirea de metanie, unde maica stareță Pelaghia Amilcar, la acea vreme, o rânduiește ascultarea la bucătărie, unde cu multă dragoste și bucurie își făcea ascultarea, mulțumind mereu Măicuței Domnului ca a revenit în grădina ei. În anul 1968 a fost rânduita cu ascultarea la arhondaric, unde să le fie de ajutor Maicii Agafia Borcea, și sora ei, monahia Hrisantia. În anul 1973, după ce a fost instalată că stareță Stavrofora Nazaria Niță , maica Ambrozia a fost recomandată de Maica Nazaria să meargă cu ascultarea la bucătărie la Sfânta Mitropolie, unde acolo a stat până la vârsta de pensionare. În anul 1982, la recomandarea maicii starețe Nazaria Niță, a fost călugărită împreună cu sora ei, monahia Hrisantia, primind numele Ambrozia. Ascultarea la bucătăria de la Mitropolie a făcut-o cu multă dragoste și râvnă. Mereu spunea ca pe vremea aceea nu erau mașini multe ca să-i facă aprovizionarea cu cele de trebuință pentru bucătărie. Ca să gătească mâncarea pentru prânz, în fiecare dimineață, la ora 6.30, mergea pe jos la piață pentru a cumpăra ce era nevoie pentru bucătărie. Tot timpul cât a stat la Mitropolie, după ce își termina munca, nu pleca la chilie să se odihnească, ci se ducea de la racla Sfintei Parascheva să cânte la strană, la Vecernie și la Paraclisul cuvioasei, unde avea mare râvnă și dragoste pentru Sfânta. După ce a ieșit la pensie, maica Ambrozia s-a retras în mănăstirea de metanie, unde avea o căsuță în care a locuit cu sora ei.
Retrasă și smerită, a fost un exemplu de călugăriță care a iubit pravila Bisericii, era nelipsită de la Sfânta Liturghie. În data de 6 noiembrie, Maica Ambrozia a trecut la cele veșnice. (stavr. Iosefina Giosanu, stareța Mănăstirii Văratec)