Joi, 30 mai 2019, începând cu ora 14.00, la Parohia „Sfântul Vasile cel Mare” din Hârlău, județul Iaşi, s-a desfășurat cea de-a XII-a ediție a simpozionul dedicat părintelui Dimitrie Bejan, anul acesta având titlul: „Părintele Dimitrie Bejan și satul românesc”.
Activitatea a început cu săvârșirea slujbei Parastasului de către părinții prezenți la simpozion. Pomenirea a fost oficiată la mormântul părintelui Dimitrie Bejan, aflat în cimitirul parohial din Hârlău. Printre preoții prezenți a mai fost și părintele arhimandrit Hariton Negrea, starețul Mănăstirii Petru Vodă, părintele Florin Țuscanu de la Parohia Trifești – Neamț, părintele diacon Ilarion Argatu, delegatul Centrului eparhial Iași, dar și preoți ucenici care l-au cunoscut pe părintele Dimitrie Bejan.
„Părintele Dimitrie Bejan a fost un trăitor al Ortodoxiei, un mărturisitor al credinței creștine în închisorile comuniste, dar și un model de urmat pentru generațiile de astăzi, atât pentru preoți cât și pentru credincioși. Nădăjduim ca și în anii următori să putem organiza acest simpozion, de regulă în luna mai, iar slujba Parastasului o facem toamna, fie în septembrie, fie în octombrie, când se împlinesc anii de trecere la cele veșnice” ne-a declarat părintele Gheorghe Păltinel de la Parohia „Sfântul Vasile cel Mare” Hârlău.
Părintele Dimitrie Bejan – mărturisitor în temnițele comuniste
Părintele Dimitrie Bejan s-a născut pe 26 octombrie 1909, la Hîrlău – Iaşi. A urmat cursurile Seminarului Teologic „Veniamin Costachi” din Iaşi, apoi Facultatatea de Teologie şi, în paralel, Facultatea de Istorie din Bucureşti. După absolvirea celor două facultăţi, a avut burse de studii postuniversitare la Ierusalim şi Atena. La întoarcere, a devenit asistent universitar la catedra lui Nicolae Iorga şi, în acelaşi timp, a predat istoria la Liceul de fete „Carmen Silva” din Bucureşti. La începutul celui de-al doilea războli mondial, părintele Dimitrie Bejan s-a înrolat în armată, ca preot militar, cu gradul de maior. în 1942 a fost luat prizonier la Stalingrad iar în 1943 a fost deportat în Siberia, la Oranki. După cinci ani de detenţie, în 1948, a fost judecat de un tribunal militar din Moscova şi condamnat la moarte. Părintele Dimitrie a contestat sentinţa şi a cerut să i se acorde dreptul de a fi judecat de un tribunal din România. Tribunalul militar din Bucureşti l-a condamnat și după ani de detenție, a fost eliberat de la Aiud în data de 23 august 1964, cu decretul de amnistie generală. După eliberare, autorităţile au încercat să-l câştige de partea lor şi i-au oferit o parohie la Ghindăoani, județul Neamț. Din cauza intrigilor a fost transferat la Buhăceni, judeţul Botoșani (1971), apoi pensionat forțat, cu domiciliu obligatoriu în casa părintească din Hârlău, păzit permanent de un agent de Securitate până în anul 1989. Părintele Dimitrie Bejan s-a mutat la cele veşnice pe 21 septembrie 1995.