O prezenţă minunată în anii lipsiţi de precipitaţii, dar şi un răspuns al evlaviei în anii cu binecuvântare, Icoana Maicii Domnului de la Horaiţa, cunoscută sub numele de „Izbăvitoarea de secetă”, a poposit adesea în bisericuţa conţeştilor din Girov.
Creştinismul propune, prin sfinţi, modele de smerenie, de ascultare, de o profundă viaţă spirituală, care are ca temei iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Maica Domnului reprezintă cel mai înalt exemplu de smerenie şi ascultare al unei vieţi desăvârşite, din punct de vedere spiritual şi uman. Credincioşii privesc întotdeauna cu ochi rugători chipul Maicii Domnului, nădejdea mântuirii noastre, dar şi Maica Domnului, prin acea perspectivă inversă specifică stilului iconografic bizantin, îmbrăţişează, prin privirea sa, pe toţi cei care îi cer ajutorul. Icoana Maicii Domnului a fost dintotdeauna orizontul nădejdii credincioşilor giroveni, iar trăitorii de pe valea Cracăului au avut şi au mare bucurie duhovnicească la întâlnirile cu icoana de la Mănăstirea Horaiţa.
Satul, care şi-a păstrat numele doar prin înfiinţarea unei parohii noi din fosta filie a Girovului, centrată în jurul Bisericii-monument „Sfântul Nicolae”, a primit cu multă dragoste rugăciunile monahilor din Horaiţa. Un model deosebit la sfârşitul anilor 1800, dar şi în perioada anilor de mijloc ai secolului al XX-lea - slujitorii Horaiţei au sfinţit ofrandele conţeştilor şi au binecuvântat vieţile greu încercate de lipsuri şi de boli, de războaie şi de înrobire socială.
Preoţii Constantin Trifan (1859-1914), Gheorghe Darie (pentru o perioadă până spre anul 1900), Gheorghe Gheorghiu (1914-1939), Gheorghe Teofănescu (1939-1985), Gheorghe Lupaşcu (1985-2002) au păstrat această legătură neîntreruptă cu Horaiţa în Biserica Conţeşti, unde au slujit adesea ieromonahi şi ierodiaconi de la Horaiţa, fapt atestat de un pomelnic al ctitorilor de la jumătatea secolului trecut, care aminteşte câteva dintre numele acestora, alături de cele ale unora dintre slujitorii Mănăstirii Bistriţa.
Şi în ultimii 17 ani de la înfiinţarea Parohiei Conţeşti am avut mai multe prilejuri să cinstim Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Horaiţa, mai ales când pământurile noastre „învăţate cu Sfânta”, după expresia localnicilor, au cerut rugăciune în prezenţa ei. Mărturiile multora dintre vârstnici, precum şi cele ale unora dintre enoriaşii parohiei care au trecut în veşnicie, exprimă evlavia girovenilor pentru Sfânta de la Horaiţa şi oferă frânturi din momentele de prăznuire, când căruţele încărcate cu cereale şi alte roade ale „ţărnii” plecau către mănăstire, ducând cererile şi mulţumirile credincioşilor din Conţeşti înaintea icoanei.
Într-un an cu roadă, aşa cum este cel curent, am pus gândul cel bun al mulţumirii în rugăciunile noastre şi am cerut Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan binecuvântarea de a primi, cu ocazia prăznuirii celui de-al doilea ocrotitor al bisericii noastre, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Icoana Maicii Domnului de la Horaiţa. Prin grija părintelui stareţ Vasile Rubin şi cu participarea părintelui ierodiacon Dionisie, vom săvârşi în zilele de 26 şi 27 iulie 2019 slujbele legate de prăznuirea Sfântului nostru. Maica Domnului ne aşteaptă şi acum să-i aducem un prinos de cinstire, aşa cum se cuvine unor buni creştini şi aşa cum au făcut şi înaintaşii noştri.