Cel de-al doilea hram al Mănăstirii Secu, pomenirea Sfântului Varlaam, Mitropolitul Moldovei, şi a Sfântului Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, s-a bucurat de prezenţa a numeroși pelerini, veniţi din toate colţurile ţării. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, alături de un sobor de preoți și diaconi.
Numeroșii credincioşi care au fost prezenţi la hram s-au închinat la moaştele Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, dar şi la mormântul Sfântului Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu, Episcopul Romanului, aflat în absida din stânga a mănăstirii. Sfânta Liturghie a fost săvârșită pe un podium amenajat în curtea mănăstirii, în cadrul căreia au fost pomeniți în rugăciune și ctitorii Mănăstirii Secu.
În cuvântul de învățătură rostit în cadrul slujbei, Preasfinția Sa a evocat personalitatea Sfântului Varlaam, Mitropolitul Moldovei:
Mitropolitul Varlaam se îndeletnicea cu învățătura și cu rugăciunea, cu cuvântul înțelept, cu predicile pe care le rostea poporului iubitor de Dumnezeu și cu faptele bune. A înființat pentru prima dată pe teritoriul Moldovei tipografia în limba română din Moldova în anul 1640 la mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. A organizat școala. Marele Mitropolit Varlaam era în relații de frațietate cu ierarhii de peste Carpați, din Transilvania, și văzând cum calvinii și catolicii lovesc în ortodoxie, a convocat Sinodul de la Iași, care a aprobat și a tipărit mărturisirea de credință ortodoxă alcătuită de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului în anul 1638. A dăruit clerului și poporului iubitor de Dumnezeu ca să fie călăuză în lupta pentru întărirea ortodoxiei împotriva ereziilor secolului al XVII-lea, care au venit peste Ardealul nostru străbun.
Mănăstirea Secu, veche de aproape 500 de ani
Așezământul monahal de la Secu reprezintă o vatră monahală de intensă trăire duhovnicească a cărei vechime se ridică la aproape 500 de ani. În jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetății Neamțului, pe valea Pârâului Secu, se așează un grup de sihaștri care vor întemeia mai apoi, în anul 1530, sub conducerea ieroschimonahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamț, schitul cu același nume: Schitul lui Zosima. În secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Țării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soția sa Mitrofana, ctitoresc mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”.