O nouă întâlnire în cadrul Serilor catehetice „Părintele Cleopa Ilie“

În cadrul Serilor catehetice „Părintele Cleopa Ilie“, la Protopopiatul Botoşani, în sala de festivităţi, pe 28 martie 2017, a avut loc conferinţa cu tema „Adventiştii“. Aceasta a fost prezentată de pr. Ilie Iulian Şerban de la Parohia Dorobanţi - Nicşeni şi de pr. Silviu Petrovici de la Parohia Vorona Teodoru - Vorona. Adventiştii îşi au numele de la cuvântul latinesc adventus â venire, deoarece îi preocupă mult venirea a doua a Domnului şi în special data exactă a ei. Întemeietorul lor este William Miller, fermier din America, născut în anul 1782, în oraşul Pitsfield. Părinţii lui au fost baptişti săraci şi nu i-au putut da o cultură înaltă; însă, plăcându-i lectura şi studiul, a ajuns să fie liber cugetător. Grozăviile războiului anglo-american, 1812-1816, la care a luat şi el parte, l-au făcut să se apropie de Sfânta Scriptură şi să devină credincios baptist ca şi părinţii lui. Citind Sfânta Scriptură şi neavând pricepere şi pregătire destulă pentru înţelegerea ei, a scos din ea fel de fel de rătăciri, cum ar fi că venirea a doua a Mântuitorului trebuia să fi fost în anul 1843. Atunci Hristos avea să întemeieze pe pământ o împărăţie de o mie de ani (mileniul) cu cei drepţi care vor învia; iar la sfârşitul mileniului vor învia şi cei păcătoşi şi vor fi judecaţi. Profeţia lui Miller nu s-a împlinit, ceea ce a tulburat foarte mult pe aderenţii săi numiţi adventişti. Miller şi-a recunsocut public greşeala sa şi a socotelilor sale, dar totuşi a continuat să afirme că venirea a doua trebuie să fie în curând. Din America, adventiştii de ziua a şaptea au pătruns în Europa. În anul 1864 a venit în Europa primul „predicator“, fostul preot catolic Mihail Czehovschi. El a „propovăduit“ mai întâi în Italia, apoi în Elveţia, Germania, Austria, Ungaria şi Rusia. În anul 1870, Mihail Czehovschi ajunge şi în România şi se stabileşte la Piteşti. Primii adepţi ai săi sunt Toma Aslan (baptist) şi fratele acestuia, care organizează o grupare adventă în Piteşti. În 1881 gruparea număra 13 membri. În anul 1950, a fost aprobat Statutul de Organizare şi Funcţionare al cultului adventist de ziua a şaptea. Învăţăturile caracteristice ale adventiştilor sunt: cunoaşterea datei exacte a venirii a doua; mileniul - sau împărăţia de o mie de ani a lui Hristos, pe pământ, cu cei drepţi; nu există iad, nici suflet nemuritor; serbarea sâmbetei; (curios că toate cultele neoprotestante serbează duminica, numai adventiştii ţin sâmbăta); obligativitatea Testamentului Vechi, relativ la legile despre mâncărurile curate şi necurate. După moartea „profetesei“ Hellen White 1915,

s-au ivit mai mult femei adventiste, care pretindeau a fi chemate să o înlocuiască. Dintre acestea a reuşit să se impună Margareta Rowen din Los Angeles, care susţinea că adventismul trebuie supus unor schimbări, şi anume: adventiştii cu adevărat creştini nu trebuie să pună mâna pe arme, războiul început din 1914 este ultimul război, fiindcă trăim vremurile cele de apoi, când sfârşitul lumii este aproape. De aceea nici căsătoria nu este admisă, ca una ce de acum înainte nu mai are nici un rost. De asemenea se interzice mâncarea de carne. Aşa s-a născut adventismul reformat sau rovenismul, prin anul 1916, ca o mişcare reformistă în sânul adventiştilor de ziua a şaptea. Din America a trecut în Germania, iar de aici ajungând şi la noi prin 1917-1918. Conferinţa s-a încheiat cu un moment artistic susţinut de Corul „Voievodul“ al Parohiei Cătămărăşti Deal din Botoşani, dirijat de pr. Vasile Emanoil Creţu. (Pr. Petru Fercal, misionar protopopesc al Protopopiatului Botoşani)