În această dimineață, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, au oficiat Sfânta Liturghie la cimitirul Mănăstirii Agapia și au săvârșit slujba parastasului pentru sufletul protosinghelul Nicodim Măndiță, cunoscut pentru activitatea misionară și duhovnicească pe care a împlinit-o în timpul regimului comunist.
Astăzi, 6 iulie, se împlinesc 49 de ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui protosinghel Nicodim Măndiță, cunoscut duhovnic și misionar în vremuri tulburi, în perioada comunistă. În acest context, Părintele Mitropolit Teofan împreună cu Preasfințitul Macarie au săvârșit Sfânta Liturghie și au înălțat rugăciuni pentru sufletul celui care a povățuit atât monahiile de la Agapia și Văratec, cât și credincioșii din Moldova și Transilvania, care au căutat îndrumare duhovnicească în timpuri dificile. Zeci de oameni veniți din întreaga țară au aprins lumânări și au așezat flori la mormântul duhovnicului.
Cuvântul de învățătură din cadrul Sfintei Liturghii a fost rostit de către pr. prof. Constantin Coman, care a vorbit despre importanța prezenței părintelui duhovnicesc în viața noastră:
De la un părinte duhovnicesc, cum spune Sfântul Apostol Pavel, nu primim numai învățătură, ci primim putere, dar nu putere omenească, ci putere dumnezeiască. Spunea adesea că și învățătura sau cuvintele acestor mari părinți duhovnicești sunt cuvinte cu putere și cel care le primește, nu primește numai o știință, nu primește doar o informație despre ce sau cum să facă, ci primește în egală măsură și puterea de a face. Toți ascultăm predici, conferințe, dialoguri, emisiuni și am ajuns să știm foarte multe lucruri, dar știința nu ne este suficientă. Am devenit unii care vorbim într-una aproape și alții care doar ascultăm într-una lucruri frumoase și avem o oarecare mângâiere și cei care vorbim și cei care ascultăm, dar toți ducem lipsa puterii. Această putere este harul dumnezeiesc pe care un părinte duhovnicesc îl transmite, pentru că îl agonisește prin nevoința sa, prin sfințenia vieții, prin râvna sa, prin privegherile și posturile sale, prin rugăciunile sale prin care se umple de duhul lui Dumnezeu.
La final, Părintele Mitropolit Teofan a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură în care a evidențiat personalitatea protosinghelului Nicodim Măndiță:
Printre bărbații de seamă ai neamului nostru, rod al Preasfântului Duh, îndrăznim a-l număra și pe părintele Nicodim, care a viețuit aici, în mănăstire, mulți ani. Mare trăitor, mare cuvântător și mărturisitor al dreptei credințe, părintele Nicodim a cerut Împărăția Cerurilor și a primit-o. A căutat Împărăția Cerurilor și a aflat-o pe aceasta, a bătut cu stăruință la ușa Cerului, ca să pătrundă întrânsul încă din această lume, iar Taina Împărăției Cerurilor și ușa Împărăției celei veșnice i s-a deschis. Stăruință, râvnă, perseverență, curaj, revenire, toate arătând râvna lui pentru casa lui Dumnezeu, pentru mântuirea proprie, pentru mântuirea maicilor de la Mănăstirea Văratec pentru o vreme și pentru mai multă vreme pentru mântuirea sufletelor maicilor de la Mănăstirea Agapia. A ascultat, a trăit și a mărturisit cuvântul Domnului.
La sfârșitul Sfintei Liturghii, ierarhii, alături de preoții veniți din diferite regiuni ale țării, ucenici și fii duhovnicești ai părintelui Nicodim, au oficiat slujba parastasului la mormântul duhovnicului, aflat în zona absidei altarului bisericii din cimitirul așezământului monahal.
Protosinghelul Nicodim Măndiţă a fost un iscusit apărător al Ortodoxiei şi un călugăr misionar fără egal în monahismul nostru contemporan. S-a născut în anul 1889 într-un sat din județul Argeș, în familia țăranilor Ioniță și Filofteia Măndiță, primind la botez numele de Nicolae. Între anii 1911-1918 a fost înrolat în armată, participând la campania din 1913 din Bulgaria și la luptele din timpul primului război mondial.
În anul 1920 s-a călugărit la Schitul Măgura Ocnei, cu numele de Nicodim, fiind hirotonit ca ieromonah în vara aceluiași an. A slujit apoi ca preot misionar în satul Schitul Frumoasa din județul Bacău (1921-1923), a fost duhovnic la Mănăstirea Giurgeni (1923-1925) și preot misionar în satele Pâclișa-Alba, Hășmașul Ciceului și Leurda Gârboului-Cluj din Transilvania (1925-1935). În următorii 40 de ani a fost duhovnic la mănăstirile Agapia și Văratec.
A trecut la Domnul în data de 6 iulie 1975 la Mănăstirea Agapia, la vârsta de 86 ani, și a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii.