În data de 12 iulie 2022, părintele arhidiacon Laurean Mircea, slujitor la Catedrala Mitropolitană „Sfânta Parascheva” din Iași, a susținut în ședință publică teza de doctorat cu titlul „Strategii, metode și mijloace de realizare a persuasiunii în predică”, primind calificativul „Foarte bine”. Lucrarea din domeniul Omileticii a fost alcătuită sub coordonarea științifică a pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon.
Evenimentul academic a fost găzduit de Școala Doctorală „Isidor Todoran” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Coordonatorul ştiinţific al tezei a fost pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon, iar comisia de doctorat a avut următoarea componență: președinte - pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu, directorul Școlii Doctorale a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, referenți - arhim. prof. univ. dr. Cristian (Teofil) Tia, decanul aceleiași facultăți, pr. prof. univ. dr. Viorel Sava de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași și pr. conf. univ. dr. Vasile Crețu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București.
În cadrul prezentării publice, candidatul - arhid. Laurean Mircea - a subliniat importanța cercetării, una mereu actuală și nicicând epuizabilă: Din perspectiva academică, precum și din cea pastoral-catehetică, studierea puterii de convingere și a eficienței comunicării omiletice se așterne înaintea absolvenților de teologie și a preoțimii ortodoxe ca o cale nicicând epuizabilă. A vorbi persuasiv înseamnă, în cadrul predicii, a sistematiza pe înțelesul audienței dogma, dar și a stimula membrii adunării ecclesiale să transpună învățătura primită în comportament și conduită cotidiană, în mod de viață.
Scopul central pe care l-am urmărit de-a lungul alcătuirii prezentei teze a fost formularea de strategii utile și viabile pentru creșterea nivelului performării omiletice pe teritoriul țării noastre. Ne interesează în mod deosebit efectul pe care o predică îl va avea asupra credincioșilor după ieșirea lor din lăcașul de cult. Concret, e important în ce măsură cuvântarea preotului ajunge la mintea, inima și voința ascultătorilor, pentru că a câștiga adeziunea interlocutorului coincide, în cazul artei predicării, cu hrănirea celor trei facultăți ale spiritului său. Poziționarea omiliei în interiorul Sfintei Liturghii, la finalul părții la care asistau inclusiv catehumenii și înainte de începerea părții euharistice, nu este fortuită. Disponibilitatea credincioșilor de a primi Cuvântul lui Dumnezeu nu va fi nicicând mai favorabilă. Strategiile, metodele și mijloacele pe care le-am formulat vizează cu prioritate eficientizarea discursului bisericesc, avansarea acestuia de la nivelul limbii de lemn sau al emiterii de generalități și platitudini la nivelul unei exprimări lucide, organizate și mai ales convingătoare. Predicăm pentru a contribui la formarea de creștini mai buni, pentru a-i aduce pe enoriași mai aproape de Hristos și Biserica Sa, a adăugat părintele arhidiacon Laurean Mircea.
Teza de doctorat „Strategii, metode și mijloace de realizare a persuasiunii în predică” este structurată în trei capitole. Cel dintâi („Strategii pentru alcătuirea și susținerea unei predici de succes”) prezintă sintetic metodologia pentru întocmirea unei omilii, respectând ordinea firească a binecunoscutelor momente logico-psihologice. Al doilea capitol („Persuasiunea în predică”) se concentrează pe atingerea obiectivului enunțat încă din titlul lucrării. A propovădui Evanghelia în mod convingător ține de însăși esența pastorației creștine. Se insistă, în sensul acesta, asupra dimensiunii argumentative a oratoriei bisericești. Capitolul al treilea („Arta predicării - tradiție și modernitate”) evidențiază raportul echilibrat de forțe ce se stabilește între funcția argumentativă și cea persuasivă a oratoriei bisericești. Sinergia și echilibrul sunt termenii care descriu cel mai fidel idealul ponderii de raționamente și emotivitate în cadrul unei predici.
Cât privește aportul acestei tezei de doctorat la îmbogățirea tezaurului de teorie omiletică al Ortodoxiei, au fost remarcate următoarele elemente de contribuție personală a autorului: utilizarea și concentrarea unui amplu volum de literatură de limbă străină, teologică și profană (printre care, 110 resurse bibliografice de limbă engleză, 30 resurse de limbă franceză); acoperirea unui palier puțin explorat în literatura teologică românească și convertirea omiletică a realizărilor obținute în discipline/domenii conexe; promovarea și explicarea unor concepte mai puțin uzuale pentru studiul omileticii ortodoxe: persuasiune, argumentare; reînvierea teoriei stasis-urilor, tehnică originar juridică a Antichității de cercetare și soluționare a unei spețe/problematici anume, după un algoritm interogativ precis (adaptare și aplicabilitate omiletică).
Membrii comisiei au ținut să sublinieze, în referatele lor, notele de pionierat ale lucrării și caracterul profund investigativ și original al muncii de cercetare depuse de autor. În vederea publicării, s-a făcut recomandarea fermă a utilizării acestei teze de doctorat ca manual în Seminariile sau Facultățile de Teologie Ortodoxă din cuprinsul Patriarhiei Române.
Înainte de a primi titlul de Doctor în Teologie, candidatul a depus jurământul de credinţă în paraclisul facultăţii.