Obștea Mănăstirii Șoldana din județul Iași l-a avut în mijlocul ei, în Duminica a IV-a din Postul Sfintelor Paști, pe Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. La finalul Sfintei Liturghii, părinții așezământului monahal, dar și credincioșii prezenți la sfintele slujbe, au luat parte la bucuria duhovnicească trăită de părintele stareț Nectarie Voroneanu la momentul hirotesirii sale întru arhimandrit, ca urmare a aprobării Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de ridicare a Preacuvioșiei Sale la această treaptă de slujire.
În cuvântul de învățătură adresat către cei prezenți, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a evidențiat importanța apropierii noastre de Dumnezeu, oferind totodată câteva îndemnuri:
Putem să facem un lucru: să ne socotim pe noi păcătoși și să nu judecăm, să arătăm sau să descoperim păcatele altora. E mai ușor sau poate e greu. De ce asta? Ce spune un părinte din Pateric: „Păcatul celui de astăzi îl vezi, dar pocăința de mâine s-ar putea să n-o mai vezi”. Că mulți s-au smintit poate și de Maria Egipteanca cea desfrânată și au condamnat-o că a făcut păcate multe și grele, dar numai un singur om a mai știut de pocăința ei. Ea când și-a dat seama de păcatele ei cele multe s-a retras din lume și a stat 40 de ani în pustie, plângându-și păcatele desfrânării din tinerețe, adică păcatul celor de lângă noi îl vedem, dar pocăința lor nu o mai vedem. De aceea să luăm seama, bineînțeles, și la post, și la rugăciune, și la Sfânta Liturghie, și la păstrarea credinței, și la nașterea de copii, și la fidelitatea între soți. Să luăm aminte la toate acestea, pentru că ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu, dar toate acestea nu echivalează cu această conștiință a faptului că sunt păcătos și nu mă interesează păcatele altora.
La final, după alocuțiunea rostită de părintele stareț Nectarie Voroneanu, clericul a fost hirotesit întru arhimandrit, primind din mâna chiriarhului semnele distinctive: crucea pectorală, actul de ridicare în rang și bastonul.
Scurt istoric
Purtând hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena, biserica Mănăstirii Șoldana a fost ridicată în anul 1828 (după alte surse, în anul 1850), pe temelia unei bisericuțe care slujea drept capelă la curtea boierească Floroaia. După cel de-al Doilea Război Mondial, sfântul locaș, care suferise mari stricăciuni, a fost reparat și din nou sfințit, la 26 octombrie 1948, de către vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, pe atunci exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. În anul 1961, schitul este închis din ordinul regimului comunist, iar puținii viețuitori au fost alungați. În anul 1992, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, Schitul Șoldana se redeschide cu o mică obște de monahi trimiși de la Mănăstirea Cozancea, județul Botoșani. Între anii 2005-2014 a fost renovată și consolidată Biserica așezământului monahal.