Cu prilejul „Anului omagial al pastorației persoanelor vârstnice”, Departamentul Pro Vita al Arhiepiscopiei Iașilor a desfășurat un eveniment special care prezintă poveștile unor oameni aflați la lumina din capătul anilor. În această după-amiază, 4 decembrie, la Librăria Doxologia a avut loc vernisajul expoziției de fotografie „Chipuri la vârsta senectuții. Ani de povești în imagini”, care scoate în evidență zece istorii impresionante ale unor persoane vârstnice, adevărate mărturii pro-viață.
Proiectul decurge din misiunea Pro Vita, cea de a fi în slujba vieții, prin programe dedicate mamelor, copiilor, familiilor, dar și prin derularea campaniilor de informare și promovare a valorilor pro viață. Printre personajele expoziției se regăsesc părinți cu mulți copii, membri din familii numeroase, soți cu o căsătorie îndelungată, văduvi cu vieți marcante, cântăreți bisericești cu activitate bogată.
Expoziția de fotografie a fost vernisată astăzi, începând cu ora 15.00, și va putea fi vizitată în perioada 4-10 decembrie, la etajul al II-lea al Librăriei Doxologia, de lângă Ansamblul Mitropolitan Iași.
Acest eveniment reprezintă un proiect Pro Vita care surprinde pentru că, de regulă, atunci când oamenii se gândesc la Pro Vita, se gândesc la copii, la mame, la oameni tineri. În viziunea noastră, lucrarea Pro Vita este și atunci când discutăm despre persoanele vârstnice, pentru că ei pot deveni exemple pentru cei tineri, și noi asta ne dorim. Acest proiect își propune să scoată în evidență frumusețea vieții, cu aceste mărturii incluse, și în același timp vrem să fie un dar în „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice” în Patriarhia Română. Astăzi am prezentat zece persoane la vârsta senectuții, cu zece povești frumoase, din care toată lumea are de învățat, ne-a declarat pr. Radu Brînză, coordonatorul departamentului.
Expoziția este alcătuită din zece fotografii de tip portret, realizate în câteva locașuri de cult din Iași, Belcești, Lețcani, Mogoșești, Luceni și Horpaz.
Fotografiile „Chipuri la vârsta senectuții. Ani de povești în imagini”, însoțite de interviurile video și text vor fi disponibile, începând cu 4 decembrie, pe provitaiasi.ro.
Mărturii ale vârstnicilor
Mamă cu 14 copii, bunică a 32 de nepoți, străbunică pentru 14 strănepoți, Ruxandra Chelea relatează cu optimism ce a însemnat pentru ea viața de familie:
„Am avut o viață frumoasă, nu am fost tristă niciodată! Cu ajutorul Maicii Domnului și a Domnului nostru Iisus Hristos, care m-au luminat și m-au învrednicit, am crescut zece fete și patru băieți. Fetele sunt brățările casei!”.
Proiectul accentuează jertfa familiilor numeroase, dar și hotărârea mamelor de a alege viața în fața morții.
„Sunt fericită că am salvat doi copii de la avort! Nu am cuvinte să mulțumesc Domnului! Când am rămas însărcinată a patra oară, medicul mi-a recomandat să renunț la copil, eu am refuzat și am născut o fată, în prezent preoteasă. La cea de-a cincea sarcină, am făcut niște injecții, însă am regretat apoi și mi-am dorit să nu pierd pruncul. Am avut niște visuri cumplite eu, soțul meu cu imagini groaznice. Mi-a părut atât de rău și m-am rugat la Maica Domnului să pot naște. Cel pe care l-am adus pe lume a devenit preot”, a povestit Maria Brînză în vârstă de 91 de ani, mamă cu 5 copii, bunică a 12 nepoți, străbunică pentru 19 strănepoți.
În anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești, Pro Vita Iași a intervievat câteva persoane vârstnice care și-au dedicat întreaga viață psalmodiei, dar și creșterii copiilor: „
O familie sănătoasă se zidește pe iubire, respectând Taina Cununiei și se împlinește prin creșterea pruncilor. Am crescut șase copii și am încercat să îi educăm pentru a ajunge oameni de nădejde în societate. De 15 ani cânt în Biserică, mulțumind Domnului pentru talantul oferit și încercând să îl înmulțesc”, a mărturisit Neculai Săndulache, cântăreț bisericesc, tată a 6 copii.
Un alt personaj al expoziției este cântărețul bisericesc Mihai Anton, în vârstă de 90 de ani dintre care 71 în strana Bisericii, tată a trei fii şi bunic pentru cinci nepoţi. A fost ucenic al Părintelui Teofan de la Mănăstirea Cetățuia.
„L-am întâlnit pe părintele Teofan la Cetățuia pe când aveam 18 ani, mergând acolo să lucrez la vie. El m-a remarcat și mi-a spus că voi ajunge cântăreț bisericesc. Am făcut ucenicie la el multă vreme, apoi la părintele Gugoașă. Mergeam zilnic 50 de km pe jos ca să lucrez pe şantier, dar după serviciu îmi făceam timp acasă să citesc din cărți rânduiala slujbelor, să repet până reuşeam să cânt corect”, își amintește Mihai Anton, cântăreț bisericesc autodidact.