De sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, a oficiat slujba Privegherii, precum și Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sihla, cu prilejul hramului așezământului monahal nemțean. După sfintele slujbe, ca urmare a aprobării de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, părintele stareț Pahomie Catană a fost ridicat la rangul de arhimandrit.
Hramul sfântului locaș de la Sihla a început joi după amiază cu slujba Privegherii, oficiată în altarul de vară de către PS Nichifor Botoșăneanul, dimpreună cu părinții mănăstirii.
În cuvântul de învățătură rostit la ceas de seară, ierarhul subliniat faptul că nașterea Prorocului și Înaintemergătorului Ioan împlinește un rol esențial în istoria mântuirii neamului omenesc:
Nu este singura dată în an când îl prăznuim pe Sfântul Ioan Botezătorul. După obicei, îi prăznuim pe sfinți în ziua nașterii lor întru Împărăția Cerurilor, în ziua morții lor. Sfântul Ioan este prăznuit într-o asemenea zi în august, când cinstim tăierea capului. Dar iată, avem în an trei nașteri minunate pe care le sărbătorim în mod special: Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Nașterea Maicii Domnului și Nașterea Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos. De ce Biserica zăbovește în aceste prăznuiri? Ca să înțelegem că aceste trei nașteri au fost atât de importante în istoria mântuirii, încât au schimbat fața lumii. Dar mai ales să înțelegem că nu au fost nașteri obișnuite, ci în aceste nașteri, omul împreună cu Domnul a lucrat spre adeverirea semnului lui Dumnezeu de izbăvire a lumii, de apropiere a lui Dumnezeu de om. Nu întâmplător, primele cuvinte ale Sfântului Ioan au fost «Pocăiți-vă căci s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu». Și s-a apropiat Împărăția Lui de când, ca semn, s-a descoperit nașterea Sfântului Ioan Botezătorul nu în chip obișnuit. Sfinții părinții Zaharia și Elisabeta, dreptcredincioși fiind, au lucrat prin răbdare. Suntem în muntele Sihlei, aproape de locul în care părintele Cleopa propovăduia după o viață de rugăciune, după o viață nevoințe, după o viață de înțelegere a lucrării Domnului, propovăduia «Răbdare, răbdare, răbdare». Răbdare care nu înseamnă pasivitate, nu înseamnă a lăsa să treacă timpul să se rezolve treburile de la sine, nu înseamnă neputință și trândăvie, ci încredințare și nădejde că Domnul lucrează și are un rost în cele ce împlinește.
Vineri dimineață, pelerinii care au înnoptat la Sihla sau care au ajuns de la primele ore la mănăstire, au luat parte la Sfânta Liturghie, s-au împărtășit cu Sfintele Taine și s-au închinat la o părticică din moaștele Înaintemergătorului și Botezătorului Domnului.
În cadrul slujbei, Părintele Episcop-vicar l-a hirotesit pe părintele stareț Pahomie Catană întru arhimandrit, ca urmare a aprobării de către Sfântul Sinod a ridicării Preacuvioșiei Sale la această treaptă de slujire în Biserică.
Mănăstirea Sihla, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost ctitorită de familia Cantacuzino în anul 1741. Prima menționare scrisă că la Sihla există sihăstrie datează din anul 1326. Actuala înfățișare a sfântului lăcaș este din anul 1813, atunci când arhimandritul Benedict, starețul mănăstirilor Neamț și Secu, o reînnoiește. Obștea așezământului monahal este formată din 29 de viețuitori.