Obștea Mănăstirii Sângeap-Basaraba din vecinătatea orașului Hârlău l-a avut în mijlocul ei, în Sâmbăta Mare, pe Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, care a săvârșit, împreună cu părinții slujitori ai așezământului monahal, Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare unită cu Vecernia.
Sfânta Liturghie a fost săvârșită în biserica așezământului monahal de PS Nichifor Botoșăneanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența obștii și a credincioșilor din împrejurimi.
În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți la Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a vorbit despre bucuria Învierii Domnului:
Domnul le spune Apostolilor despre Pătimirile Sale și văzând întristarea lor, le pune înainte bucuria ce le va fi după ce vor vedea Învierea, nevestindu-le clar despre ce este vorba. Și le pune înainte acest cuvânt: femeia, când este să nască, se întristează, se îngrijorează pentru că va fi cu durere nașterea ei, dar după ce a născut, se bucură că a adus prunc în lume. Tot astfel și Învierea Domnului, tot astfel și viața noastră, și postul pe care l-am săvârșit cu puțina nevoință, cu puțina jertfă pe care am făcut-o pentru Domnul. Vin zile de bucurie care umplu sufletele noastre. Nu întâmplător, iată, a rânduit Domnul și pentru noi și pentru toată lumea ca aceste zile, această primăvară a sufletului să fie dublată de o primăvară și a timpului, de o primăvară în care să înțelegem minunea Învierii și taina ei. Încât, și viața noastră trebuie să o petrecem cu această nădejde, că va urma o bucurie precum Ziua de Paști, pentru cei ce am ales nu doar să agonisim în lumea aceasta cele de trebuință, ci să împărțim bucurie, să trăim bucuria, să fim bucuroși cu mulțumire lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care le-a revărsat asupra noastră.
Mănăstirea Sângeap-Basaraba, scurt istoric
Începuturile acestui așezământ monahal nu se cunosc cu exactitate. Tradiția locală amintește de Petru I Mușat care ar fi făcut o biserică din lemn. Viața înfloritoare a mănăstirii avea să se încheie în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când așezământul monahal a fost părăsit. În anul 1864, sfântul lăcaș al mănăstirii este transformat în biserică de mir pentru locuitorii satului Sângeap. În anul 1997, Preafericitul Părinte Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a binecuvântat și a aprobat reînființarea mănăstirii ca schit de călugări, iar în data de 20 iunie 1998, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Schitul Sângeap a fost transformat în mănăstire, primind titulatura Mănăstirea Sângeap-Basaraba. Pe lângă pitorescul pădurii și al poienilor, Bunul Dumnezeu a dăruit mănăstirii și un izvor de apă bogată în magneziu, folositoare sănătății. Lucrările de pictură la biserica de zid, realizată în stilul ștefanian, având hramurile „Izvorul Tămăduirii” și „Schimbarea la Față”, sunt în plină desfășurare.