Vă asigur de toată dăruirea mea în slujirea eparhiei pentru care am fost ales și unde, împreună cu vlădica Damaschin, cu preoții și credincioșii din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, vom încerca să reparăm mrejele Ortodoxiei care au fost rupte de schismele și dezbinările consumate, ca rezultat al libertății de exprimare de după 1989, respectând totodată, cu toată seriozitatea, canoanele rânduite de Sfinții Părinți, legiuirile Bisericii, precum și hotărârile Sfântului Sinod.
Mulțumesc Preamilostivului Dumnezeu pentru toate pe care le-am primit în viață. Însă astăzi Îi mulțumesc și pentru că, după aproape trei decenii de slujire în ascultarea de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, m-a chemat, precum odinioară pe Petru, prin cei treizeci de ierarhi care m-au votat să arunc mreaja de cealaltă parte a corăbioarei și să vâslesc în marea învolburată a Ortodoxiei din dulcea Bucovină, considerată a fi un fel de pământ al făgăduinței românesc.
Preafericirea Voastră, aș vrea să îmi permiteți să vă mulțumesc, dintre cele foarte multe, doar pentru trei motive. În primul rând, pentru că în iarna anului 1991 m-ați recomandat Sfântului Sinod în ascultarea de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. În al doilea rând, pentru cei aproape 18 ani de împreună slujire în Arhiepiscopia Iașilor, timp în care ați ctitorit și rectitorit întreaga eparhie prin programul intitulat „Nici un sat fără biserică”. Și, în al treilea rând, aș vrea să vă mulțumesc pentru că ați binecuvântat înscrierea mea pe lista candidaților eligibili pentru demnitatea de Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
De asemenea, îi mulțumesc Părintelui Mitropolit Teofan pentru cei 12 ani de împreună lucrare în Arhiepiscopia Iașilor, dar și pentru binecuvântarea pe care mi-a dat-o pentru a candida.
În seria mulțumirilor, aș vrea să îmi permiteți să îmi exprim recunoștința față de membrii Sfântului Sinod care mi-au acordat votul de încredere prin care sunt mandatat să continui, dar să și sporesc lucrarea de vrednică pomenire a Părintelui Arhiepiscop Pimen, strămutat la cele veșnice.
Preafericirea Voastră, Sfințit Sinod, port în suflet cu recunoștință bucuria miilor de slujbe săvârșite în parohiile și mănăstirile din Arhiepiscopia Iașilor, în cele trei decenii de slujire, și a construirii celor patru sute de biserici și o mie de case parohiale și sociale, în cadrul programului „Nici un sat fără biserică”. Dar port în suflet, în egală măsură, și satisfacția desființării multor grupări para-bisericești care bântuiau prin Eparhia Iașilor.
Pentru a încheia, vă asigur de toată dăruirea mea în slujirea eparhiei pentru care am fost ales și unde, împreună cu vlădica Damaschin, cu preoții și credincioșii din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, vom încerca să reparăm mrejele Ortodoxiei care au fost rupte de schismele și dezbinările consumate, ca rezultat al libertății de exprimare de după 1989, respectând totodată, cu toată seriozitatea, canoanele rânduite de Sfinții Părinți, legiuirile Bisericii, precum și hotărârile Sfântului Sinod.