Motto: Viața nu se măsoară în clipele în care ai respirat, ci în clipele în care ți s-a tăiat respirația.
Duminică, 23 iulie 2017 – Ultima zi a Taberei de la Nemțișor. Ca toate zilele de tabără și aceasta a început cu Sfânta Liturghie. Totuși, de data aceasta s-a întâmplat ceva diferit. Spre final, la momentul Chinonicului, cei peste 700 de tineri participanți ne-am îndreptat spre partea dreaptă a poienii unde erau instalate microfoanele pentru strană.
Liniște completă; nimeni nu spune nimic. Părinții se pregătesc să se împărtășească. Noi așteptăm. La un semn poiana se umple de glasurile noastre, ale tinerilor. Toți cântăm Paraclisul Maicii Domnului. Suntem un singur glas, o singură ființă, o singură suflare. Este un manifest al generației noastre. Îi cerem Maicii Domnului să ne păzească de ispitele care parcă sunt mai multe ca niciodată. „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi!”, spunem cu toții. Miluiește-ne de frică, de indiferență și necunoaștere! Miluiește-ne și dă-ne curajul să trăim frumos, să mărturisim normalitatea și bunăcuviința!
Momentul a fost intens, aerul emana energie și mă făcea încrezător. Am simțit că noi tinerii suntem puternici. Eram acolo între prieteni, aveam aceleași valori și mărturiseam crezul nostru. Cred că a fost cel mai mare dar pe care noi îl putem aduce Maicii Domnului. Simțeam că ea este cu noi. Simțeam că ne protejează. Cântând-i împreună Maicii Domnului eram ocrotiți și ascultați de ea.
Sper să fie cel puțin la fel de frumos și în toamnă la ITO Iași 2017, când vom încerca să cântăm din nou Paraclisul Maicii Domnului, noi, sute de tineri. (Andrei Grosu, ATOR Iași)