S-au împlinit 104 ani de la nașterea „Duhovnicului neamului românesc”

La întâlnirea din acest an a fost prezent și Preasfințitului Părinte Nichifor Botoșăneanul, care a săvârșit Sfânta Liturghie în biserica așezământului monahal. Tot astăzi, ierarhul l-a hirotesit spre final întru duhovnic pe părintele Nicolae Coșofreț de la Parohia „Izvoru Muntelui”.

De asemenea, în biserica mănăstirii, după oficierea Sfintei Liturghii, precum și la chilia unde marele duhovnic și-a petrecut ultimii ani, clericii și credincioșii s-au rugat pentru sufletul părintelui, participând la slujba Parastasului.

În predica sa, Părintele Episcop-vicar a evocat personalitatea duhovnicului de la Petru Vodă, „care a mers cu Evanghelia în față și cu neamul în spate”:

Iar slujba de astăzi, când ne-am adunat la pomenirea părintelui Justin, la 10 ani de la trecerea lui la Domnul, astăzi 11 februarie, o zi după ziua în care s-a născut. Ziua de astăzi e o zi în care-i facem pomenirea, rugându-ne Domnului să-l ierte de ceea ce a greșit el însuși pe acest pământ, dar și mulțumindu-I lui Dumnezeu, pentru că a fost mângâietor sufletelor dumneavoastră și ale multora care sunt astăzi cu noi, a fost om care a căutat alinarea și creșterea celorlalți. După o perioadă lungă de durere, suferind pe nedrept în închisorile comuniste, nu a ales să-și plângă de milă, să se odihnească în vreun loc, căutându-și doar pacea sa lăuntrică, ci cu mult zbucium a făcut ceea ce a făcut, ascultând pe oameni, arătându-le calea adevărului, lucrând la cele două mănăstiri, ducând cu durere uneori împotrivirea oamenilor. Vi-l aduceți aminte la slujbele de noapte, pe scăunelul său, ascultându-i pe cei care veneau să-și încredințeze tainele sufletului, necruțându-și ostenelile trupului, pentru a fi alături și a mângâia pe mulți. De aceea, ziua de astăzi este o zi în care îl simțiți aproape și chiar prin aceste locuri înviază în fiecare din dumneavoastră amintiri dragi, un zâmbet bun, un cuvânt care unora le-a schimbat viața, un cuvânt care a întărit oameni în deznădejde, de multe ori și un ban celor care aveau nevoie, împărțind cu dărnicie cele pe care le primea de la cei care voiau să împlinească voia lui Dumnezeu. De aceea, ziua de astăzi este o zi de mulțumire și recunoștință adusă lui Dumnezeu.

În continuare, începând cu ora 14.00, la trapeza așezământului monahal s-a deschis sesiunea cuvântărilor omagiale în memoria părintelui Justin Pârvu, la 10 ani de la adormirea sa. Alături de Preasfinția Sa au mai cuvântat părintele Hariton Negrea, starețul Mănăstirii Petru Vodă, părintele Justin Dănilă, stareț al Mănăstirii Văcăreștii Noi, părintele prof. dr. neurochirurg Ștefan Mindea, prof. dr. chirurg Gabriela Gelețu, Oana Smoc, medic stomatolog și alți invitați.

 „Această zi tot timpul este specială, pentru noi este ca un hram, pentru că pe 10 februarie s-a născut acest sfânt, părintele Iustin, care a ajutat un popor întreg, care a avut o lucrare în întreaga societate românească. Prezența lui în toată viața unei țări și a unei cetăți, că de fapt, un sfânt nu se roagă numai pentru el, ci pentru întreaga lume; dar părintele Justin era ceva mai mult. El se implica cu toată dragostea, și material, și prin sfaturi, nu numai prin rugăciune. Se implica cu toată ființa lui în viața oamenilor și în mersul societății. În acești 10 ani fără părintele Justin s-a simțit într-adevăr absența lui, pentru că era foarte bine în anumite momente dacă era aici cu noi. De 10 ani, de când a trecut la Domnul, noi am continuat, în preajma zilei de 10 februarie, să ținem acest simpozion, cu amintiri despre părintele Iustin, cu lucruri mai noi care s-au întâmplat și în care părintele a intervenit, chiar de dincolo în viața noastră, și asta ne ajută ca să stăm uniți și să mergem mai departe”, a afirmat stavrofora Justina Bujor, stareța Mănăstirii Paltin.

De la an la an, memoria marelui duhovnic nemțean este cinstită din ce în ce mai mult de românii care l-au cunoscut sau găsesc alinare sufletească la mormântul său, precum și în sfaturile sale duhovnicești.

Se împlinesc 10 ani de la mutarea sa la cele veșnice

Conform Registrului Matricol al Mănăstirii Secu, arhimandritul Justin Pârvu s-a născut pe 10 februarie 1919, de ziua Sfântului Mare Mucenic Haralambie, în satul Poiana Largului (Petru Vodă), comuna Călugăreni (acum Poiana Teiului), județul Neamț, în familia unor români ortodocși foarte evlavioși, și a primit la botez numele Iosif.

În 1936, pe când avea 17 ani, intră ca frate la Mănăstirea Durău. După doi ani, în 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă București, ulterior ajungând și la seminariile teologice de la Râmnicu-Vâlcea și Roman. În anul 1940 avea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanță, hirotonia întru preot, la vârsta de 22 de ani.

Între anii 1942 - 1944, părintele a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. În acest timp, alături de „Divizia 4 Vânători de Munte” a luat parte la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. Între anii 1948-1964, părintele Iustin a fost arestat pe motive politice.

La finalul celor aproape 17 ani de închisoare, părintele Justin spunea că a trăit „cea mai importantă experiență pe care o poți avea în timpul vieții: să te cunoști pe tine însuți pe calea suferinței”. După evenimentele din decembrie 1989, părintele se întoarce la Mănăstirea Secu, unde slujește timp de aproape un an. După doi ani, alături de alți doi monahi, Ignat și Calinic, duhovnicul Iustin ajunge în satul Petru Vodă, unde întemeiază o mănăstire, pe care o închină martirilor români din închisorile comuniste.

Părintele Justin Pârvu a trecut la Domnul pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, și a fost înmormântat lângă ctitoria lui.

Vă invităm să accesați și:

(Video) Simpozion în amintirea părintelui Justin Pârvu, la Mănăstirea Paltin - Petru Vodă  

(Video) PS Nichifor Botoșăneanul: „Astăzi îl simțim aproape pe părintele Justin și prin aceste locuri înviază în fiecare dintre noi amintiri dragi”