S-a încheiat a VII-a ediţie a taberei de iarnă „Floare de colţ“

Reuşita taberei a constat în activităţile propuse, bazate în special pe două aspecte: calitatea relaţiilor personale stabilite acolo şi conţinutul învăţării prin experienţă. A fost vorba aşadar de prieteniile legate cu cei care le-au fost, pentru câteva zile, colegi de grupă, cu animatorii, cu preotul taberei, dar şi de ceea ce s-a învăţat, s-a deprins din experienţele de viaţă din aceste zile, concluziile pe care fiecare le adoptă ca decizii pentru viaţă. Bunăoară, dacă depăşeşti frica de a schia, după acest model poţi înfrunta şi alte frici. Dacă te împrieteneşti uşor cu colegii de grupă, de vârsta ta, în tabără, vei putea ca în alte ocazii din viaţă să ai mai mult curaj în relaţionarea cu ceilalţi, într-un ritm firesc de comunicare. Dacă programul din tabără presupune respectarea anumitor ore, a unui anumit program, a regulilor taberei etc., practicarea acestora într-o perioadă delimitată de câteva zile poate duce la crearea unei obişnuinţe, ceea ce dă valoare acestui tip de învăţare, pentru că ceea ce trăim devine material didactic, sursă de învăţare.

În această ediţie au fost desfăşurate toate activităţile propuse în program, inclusiv

cursurile de schi, pe pârtia de la Durău. Mulţi copii care nu mai folosiseră niciodată un echipament de schi au deprins lecţiile de bază şi au reuşit să schieze.

Pe lângă schi, cel mai mult i-a impresionat timpul petrecut în aer liber, jocurile de grup, focul făcut de ei înşişi în pădure şi ceaiul fiert la ceaun, construcţia de camp, covrigul cercetaşului copt la jar, construcţia castelelor de vis şi multe altele. Însă, experienţa lor a fost impregnată într-un mod aparte de atmosfera rugăciunilor făcute în biserica Mănăstirii Durău şi de slujirea Sfintei Liturghii. Cuvântul scurt de învăţătură rostit zilnic de preotul taberei, care le-a devenit prieten, s-a asemănat unor seminţe care pot rodi în timp, în sufletele copiilor. (Pr. Mihai Barna)