La mijlocul lunii lui Brumar, „Ierusalimul Ortodoxiei române” - Mănăstirea Neamț și-a serbat unul dintre ocrotitorii așezământului monahal, pe Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi de la Neamț. Sfânta Liturghie cu prilejul hramului mănăstirii a fost oficiată vineri, 15 noiembrie 2019, de Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi.
Obștea monahală de la Mănăstirea Neamțului l-a cinstit vinerea aceasta pe Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, viețuitor al așezământului nemțean în secolul al XVIII-lea, cel care a renăscut isihasmul în spațiul monahal românesc. Cu această ocazie, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Episcop Veniamin, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi. Alături de ierarh, au mai slujit părintele Gavriil Anisimov, starețul Mănăstirii Stavropighie „Sfântul Paisie” din Sevastopol, Crimeea, părintele profesor Ioan Mihoc de la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Neamț, părintele Nicolae Axentioi, protopop de Târgu Neamț, dar și părintele arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț.
La momentul rânduit din sfânta slujbă, Episcopul Basarabiei de Sud a arătat în cuvântul său de învățătură că atunci când urmăm învățătura sfântului, putem deveni ucenicii Cuviosului Paisie de la Neamț: „Atunci când noi L-am descoperit pe Dumnezeu, nu trebuie să rămânem în egoismul nostru și să ascundem harul și bucuriile pe care le-am primit de la Domnul, ci să le facem cunoscute celor din jurul nostru, credința trebuie trăită și mărturisită. […] Trebuie să spunem cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu și să fim misionari acolo unde ne aflăm, să fim și noi printre cei care se numără între ucenicii Starețului Paisie pentru că nu doar cei din vremea lui, ci și cei care îi citesc operele și care fac altele asemenea Sfântului Paisie, ei se înscriu în ceata sfinților Starețului Paisie”.
De asemenea, părintele stareț Gavriil Anisimov a rostit un cuvânt de mulțumire către obștea monahală de la Neamț, dar și către sfântul cinstit: „Mă bucur din suflet că mă aflu iarăși la Mănăstirea Neamț, pe pământul binecuvântat al României, participând la sărbătoarea Sfântului Paisie, cel care este patronul mănăstirii din Sevastopol. Astăzi ne dezbină doar două lucruri, distanța și limba, dar ne unesc foarte multe lucruri: avem aceeași egumenă, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, și același duhovnic, pe Sfântul Paisie. […] Vă cerem rugăciunile voastre ca să fim și noi urmașii demni ai Sfântului Paisie”.
La final, slujitorii așezământului de la Neamț au primit binecuvântarea Părintelui Episcop Veniamin.
Sfântul Paisie Velicicovschi - isihast și cărturar
Cuviosul Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, într-o binecuvântată familie preoțească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece frați. Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să învețe carte la Academia Teologică din Kiev, iar după patru ani intră în viața monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. După puțină ședere în Mănăstirea Pecerska, vine în Moldova, în anul 1745, și se stabilește la Schitul Trăisteni - Râmnicu Sărat și apoi la Mănăstirea Dălhăuți. În vara anului 1746, se duce la Muntele Athos, unde se nevoiește ca sihastru patru ani de zile. În anul 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah și întemeiază o obște monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoiește până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni și ruși. Se reîntoarce în Moldova împreună cu toți ucenicii săi și se stabilește la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoiește până în 1775. Aici, Cuviosul Paisie formează o obște mare de 350 de călugări și traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfinților Părinți, devenind, astfel, ctitorul Filocaliei în limbile română și slavonă. În anul 1775, Moldova de Nord căzând sub ocupație austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, iar mai târziu s-a mutat la Mănăstirea Neamț, cu o mare parte din obștea de la Secu, în ziua de 14 august 1779, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț. Pentru sfințenia vieții sale, numele Cuviosului Paisie de la Neamț era cunoscut în toate țările ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Peșterilor din Kiev și de la Mănăstirea Optina până în sihăstriile din nordul Rusiei. În toamna anului 1794, îmbolnăvindu-se, și-a dat sufletul în mâinile Domnului în seara zilei de joi, 15 noiembrie, la vârsta de 72 de ani. În anul 1988, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat pe Cuviosul Paisie de la Neamț, iar în 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit pomenirea ca sfânt a Cuviosului Paisie de la Neamț, fiind trecut în calendar la data de 15 noiembrie.