În ziua de 14 mai, locuitorii din oraşul Piatra-Neamţ şi din zonele apropiate acestuia au fost chemaţi să participe la un eveniment de comemorare şi cinstire a mărturisitorilor anticomunişti, la ziua lor naţională de prăznuire.
La ceas de seară, timp de vecernie, în Parcul Tineretului din Piatra-Neamţ, ne-am aflat în faţa troiţei închinată Mărturisitorilor din temniţele comuniste, cler, oficialităţi locale şi credincioşi.
Momentul comemorativ a debutat cu intonarea Imnului naţional în interprtarea corului Glasul Bisericii al preoţilor din Protopopiatul Piatra-Neamţ. Apoi a continuat cu oficierea unei slujbe de pomenire a celor care au pătimit în temniţele comuniste săvârşită de un sobor de preoţi avându-l ca şi coordonator pe părintele Valentin Tofan, protopop al Protopopiatului Piatra-Neamţ.
Prima luare de cuvânt a aparţinut părintelui protopop Valentin Tofan care a încercat să ofere răspunsul la întrebarea: De ce lumea prigoneşte adevărul de credinţă? Omul lui Dumnezeu este cel care se îngrijeşte de suflet şi care manifestă o râvnă aparte în cunoaşterea zidirii lui Dumnezeu. Răutatea lumii este îndreptată împotriva oamenilor lui Dumnezeu, care se îndreaptă de fapt împotriva dreptăţii de care vorbeşte Mântuitorul Iisus Hristos, dreptate de altfel fiinţială a omului. Prin urmare accentuează ideea părintelui Iustin Pârvu care zicea referitor la această zi de comemorare că ea trebuie să rămână în conştiinţa poporului român ca o zi de reflecţie asupra răului produs de comunism şi omenirii, şi Bisericii, şi fiecărui om în parte, că pentru morţii ştiuţi şi neştiuţi ar fi o candelă aprinsă la căpătâiul celor care nu au avut parte de un mormânt. Apoi aduce în atenţia noastră ceea ce constata un alt mărturisitor, Ioan Ianolide, refritor la oameni în general, zicând: Oamenii văd numai pământul nu şi Cerul. Oamenii au numai simţuri nu şi inima. Oamenii au raţiune nu şi Dumnezeu. Ne arată apoi ce primesc de fapt aceştia tot prin vorbele părintelui Iustin Pârvu: Omul care se îndepărtează de valorile morale şi de Dumnezeu este pedepsit cu această goană, cu această alergătură de care foarte des ne întâlnim astăzi. Şi la finalul cuvântului profund lămuritor şi dătător de sens, provocator la meditaţie personală ne-a aşezat îndemnul episcopului Melchisedec Ştefănescu: Eu cred că neamul românesc şi Ortodoxia română sunt cele două părţi de neînvins pe care a a stat şi va sta patria română.
Momentul liturgic la care am asistat ne-a lăsat să înţelegem că Biserica afirmă şi confirmă pe sfinţii ei, ne-a făcut să înţelegem părintele arhimandrit Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii Petru-Vodă, care ne-a vorbit în continuare. Suportul spiritual vine prin faptul că nu putem vorbi despre un martir dacă nu ne legăm şi de jertfa lui; nu ne putem lega de aceasta dacă nu ne referim şi la modelul suprem de jertfă care este Iisus Hristos Dumnezeu. Biserica arată că prin potirul acesta în care se găseşte jertfa martirilor toarnă în potirele noastre modelul lor, curajul, patriotismul şi credinţa lor. Jertfa părintelui Iustin Pârvu a fost să stea permanent în dialog cu poporul. Apoi ne-a precizat că o ţară are ca tezaur deplin toată suma tinerilor, intelectualii şi oamenii harnici. În anii '48 s-a lovit puternic în acest tezaur. La final ne-a încurajat cu acest sfat că memoria martirilor noştri trezeşte în noi un entuziasm prin faptul că noi avem o afecţiune faţă de ei gândindu-ne la suferinţele lor. Dar având aceasta iată că şi ei vor avea în cer o afecţiune faţă de noi. Ei se vor ruga pentru noi şi tezaurul acesta al României nu va mai avea de suferit.
Ne cunoaştem istoria prin monumentele de for public care exprimă într-un mod admirabil valorile şi principiile unei naţiuni, ne-a transmis Mihaela-Cristina Verzea, director adjunct al Complexului Muzeal Neamţ, în cuvântul ce a urmat apoi. Istoria niciodata nu-şi va pierde funcţia instructivă, moralizatoare, pentru că istoria este un permanent dialog între trecut şi prezent, un dialog între generaţii. Monumentele de for public reflectă trecutul istoric şi sunt cea mai permeabilă formă în care adevărul istoric traversează practic timpul. Troiţa- monument care ne strânge laolaltă pe 14 mai constituie modul în care noi ne-am arătat recunoştinţa faţă de cei vare şi-au pus la picioarele Mântuitorului Hristos întreaga lor tinereţe, întreaga lor viaţă. Apoi spre edificarea noastră a încheiat cu această afirmaţie a marelui istoric român Nicolae Iorga: Troiţa reprezintă Biserica, o sintetizează în tot ceea ce are fundamental Biserica.
Ultima parte a acestui moment comemorativ s-a derulat prin susţinerea unui recital muzical de către corul Glasul Bisericii al preoţilor din Protopopiatul Piatra-Neamţ, corul Camena, al doamnelor preotese din cadrul aceluiaşi protopopiat, corul de tineri „Vlăstare Imperiale” al Parohiei „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” Gara-Veche, şi la final corul „Evanghelismos” din urbea pietreană.
Nădăjduim că recunoştinţa şi preţuirea noastră faţă de martirii din temniţele comuniste aduse la acest ceas comemorativ să aibă ecou roditor în sufletele celor care îi preţuiesc şi îşi călăuzesc viaţa după ai lor paşi. (Pr. Robert-Vasile Gavriloaie)