Într-o lume în care acest potrivnic „lucrează” neostenit să surpe ceea ce firea omenească inspirată şi ajutată de Dumnezeu a clădit întru slava Creatorului şi a făpturii sale, într-o lume în care descreştinarea a devenit program de acţiune şi în care se vorbeşte tot mai deschis şi mai des de păşirea într-o „eră post-creştină”, Sfânta Cuvioasă Parascheva adună, an de an, la racla sa de la Iaşi, în jurul datei de 14 octombrie, sute de mii de pelerini, iar bisericile răspândite azi pe toată faţa pământului mărturisesc credinţa neclintită în puterea dată Sfintei Parascheva de a arăta, prin minunile sale, despre care s-a spus că sunt mai multe ca nisipul mării, că minunea este în ordinea divină a lumii tot atât de reală ca legea gravitaţiei.
În toate epocile istoriei, oamenii au fost impresionaţi de faptele măreţe ale semenilor lor şi au lăudat pe cei care s-au distins prin anumite acte de curaj, bărbăţie şi devotament faţă de un ideal sfânt sau, pur şi simplu, au strălucit prin geniul lor, fără ca cei în cauză să-şi dea seama că sunt adevărate icoane şi că se preamăreşte Dumnezeu prin ei. Toate neamurile înscriu în panteonul lor persoane deosebite, sfinți și sfinte, care au adus un plus de prestigiu spiritual sau cultural neamului din care au făcut parte.
În multitudinea sfinţilor al căror număr şi nume le ştie doar Dumnezeu este și Sfânta Cuvioasă Parascheva. Viaţa ei ni se înfăţişează ca o necontenită descoperire a ceea ce înseamnă voia lui Dumnezeu şi puterea dată de El unor fiinţe alese pentru a le face lucrătoare ale binelui în lume şi ajutor în sprijinul semenilor aflaţi în nevoie, dar nu numai lor, ci şi unor neamuri întregi.
Tot ceea ce ştim şi putem spune celor ce se întreabă despre această Cuvioasă, al cărei cult în Ortodoxie s-a înălţat atât de mult de la descoperirea sfintelor ei moaşte încât, astăzi, doar cel al Maicii Domnului îl mai întrece, este faptul uimitor şi mai presus de înţelegere, cum Sfânta Cuvioasă Parascheva ocroteşte lumea adusă de Dumnezeu din nefiinţă, zăgăzuind şi învingând mereu revărsarea lucrării potrivnice a celui numit „duşmanul neînduplecat dintru început al firii omeneşti” - diavolul.
Într-o lume în care acest potrivnic „lucrează” neostenit să surpe ceea ce firea omenească inspirată şi ajutată de Dumnezeu a clădit întru slava Creatorului şi a făpturii sale, într-o lume în care descreştinarea a devenit program de acţiune şi în care se vorbeşte tot mai deschis şi mai des de păşirea într-o „eră post-creştină”, Sfânta Cuvioasă Parascheva adună, an de an, la racla sa de la Iaşi, în jurul datei de 14 octombrie, sute de mii de pelerini, iar bisericile răspândite azi pe toată faţa pământului mărturisesc credinţa neclintită în puterea dată Sfintei Parascheva de a arăta, prin minunile sale, despre care s-a spus că sunt mai multe ca nisipul mării, că minunea este în ordinea divină a lumii tot atât de reală ca legea gravitaţiei.
Iubiți credincioși și pelerini,
Viața sfintei Cuvioase Parascheva este binecunoscută de marea majoritate a credincioșilor. Evlavia poporului român pentru această Sf. Cuvioasă crește din în an, iar cultul ei se amplifică impresionant de mult. În ultima vreme s-a scris o gamă întreagă de broșuri, cărți de spiritualitate, inspirate din viața Cuvioasei și din minunile sale, ba chiar și lucrări de cercetare hagiografico-liturgică.
Apoi, în întreaga țară, în numele ei, s-au construit biserici și mănăstiri, s-au ridicat așezăminte social-caritabile, școli și capele. De asemeni, imnografii i-au alcătuit imnuri, protopsalții și cântăreții i-au compus și interpretat cântări deosebite, iar iconografii s-au întrecut în a-i zugrăvi chipul în cele mai nuanțate culori.
De aceea, în continuarea cuvântului nu voi face o catalogare sau o sinteză a ceea ce s-a spus și s-a scris până acum despre Cuvioasa noastră, ci aș vrea, mai curând să vă semnalez niște împliniri și fapte recente, (să nu spun chir inedite), pe care eu le consider minuni ale Sfintei Parascheva și care sunt mai puțin cunoscute.
Prezenţa Sfintei Cuvioase Parascheva cu racla moaştelor sale între români a împlinit la anul acesta 382 de ani. Aruncându-ne privirea peste ceea ce a fost tot acest răstimp în istoria şi cultura românească, nu putem să nu vedem mulţimea de lucruri ce ni s-au întâmplat, dintre care multe pot fi socotite tot atâtea dovezi ale ocrotirii de care ne-am învrednicit din partea Proniei divine. Tot timpul, Cuvioasa Parascheva n-a încetat să săvârşească minuni prin Harul lui Dumnezeu.
Mai presus de tot ceea ce se petrece cu lumea şi în lume, negreșit că stă puterea lui Dumnezeu. El se face vădit şi prin această putere dată sfinţilor Săi de a ne fi aproape şi a răspunde rugăciunilor noastre. Iar Sfânta Cuvioasa Parascheva este aceea despre ale cărei minuni aflăm la fiecare pas, de la nenumăraţi rugători cu credinţă care cer mijlocirea sa închinându-se la sfintele sale moaște.
Cultul Sfintei Cuvioase Parascheva n-a putut fi stăvilit nicio clipă, mai ales la noi, în cei 45 de ani de opresiune comunistă, care aveau să ia sfârşit tocmai cu una dintre marile sale minuni.
Imediat după această biruință, voinţa lui Dumnezeu a făcut să ajungă în jilțul mitropolitan de la Iasi, lângă racla cu sfintele moaște, Înaltpreasfințitul Daniel, cel ce va deveni Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Preafericirea Sa este cel care avea să iniţieze cea mai amplă şi statornică strădanie menită a-i da Sfintei Cuvioase Parascheva, în evlavia românilor de azi, locul de unde să ne fie tuturor de ajutor, fiecăruia în parte şi neamului românesc întreg.
După plecarea de la Iași, acum 16 ani, Preafericirea Sa, în laborioasa lucrare de înnoire a Bisericii, nu a uitat de cultul Sfintei Cuvioase Parascheva. Astfel, printr-o hotărâre a Sinodului Sfintei noastre Biserici Ortodoxe s-a universalizat cultul cuvioasei în tot cuprinsul Patriarhiei Române, fiecare eparhie românească din țară și străinătate avea să înscrie în calendar ziua de pomenire a Sf. Parascheva din 14 octombrie, cu literele și crucea în roșu.
Cred că foarte puțini credincioși știu că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a angajat la o grandioasă și istovitoare lucrare de diortosire, adaptare, corectare, uniformizare, redactare, îmbogățire și completare, apoi de tipărire și difuzare, a tuturor cărților de ritual ale Ortodoxiei românești, la Editura Institutului Biblic și de misiune ortodoxă, a Patriarhiei Romane. Între aceste cărți de slujbă se află și cele 12 mineie, care cuprind sfintele slujbe ale praznicelor împărătești ale Mântuitorului și ale Maicii Domnului cu dată fixă, precum și ale sfinților de peste an. Pe lângă faptul că acestor cărți de strană li s-au adăugat slujbele sfinților români canonizați în ultima vreme, unor sfinți li s-au corectat și sinaxarele, în care, de la ediție, la ediție, s-au strecurat multe greșeli și exagerări. Vă spun aceasta pentru că în mineiul lunii Octombrie care a ieșit recent de sub tipar, Sinaxarul Sfintei Cuvioase Parascheva, precum și al Sf. Cuvios Dimitrie Basarabov a fost refăcut în totalitate și scris într-un frumos limbaj bisericesc, actual. Pentru aceasta îi mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh și pe această cale, de aici, din amvonul Catedralei mitropolitane din Iași, unde a păstorit 18 ani.
Adăugându-se Sfântului Mitropolit Varlaam, (care împreună cu Vasile Lupu a făcut demersurile către Patriarhia din Constantinopol ca sfintele moaște ale Cuvioasei să ajungă la Iași), care traduce în limba română Viața Cuvioasei Parascheva și o publică, pentru prima oară, în inegalabila sa lucrare Cazania, / preluată de Sf. Mitropolit Dosoftei, care, la rându-i, o publică în vestita sa opera Didahii sau „Viața și petrecerea sfinților”, Preafericitul nostru Patriarh dovedește că este un fervent rugător la Sf. Parascheva pentru pacea, liniștea, unitatea bisericii și integritatea neamului românesc, precum și un exemplu viu pentru contribuția la răspândirea cultului Cuvioasei în Biserica noastră și în lume.
Urmându-le exemplul, și noi, să păstrăm aceeași credință şi aceeași evlavie faţă de „Sfânta întregii Ortodoxii”, așteptând de la ea să facă din Ortodoxie şi din solidaritatea ortodoxă plămada unei lumi pentru care ziua de mâine să nu mai apară la orizont ca o „gaură neagră”, capabilă să înghită totul, ci ca o luminiță suavă ce se ivește la capătul unui labirint întunecos, care ne întărește nădejdea că dincolo de cruce se ridică soarele Învierii.
În felul acesta, „începătorul răutăţii” este încă o dată învins de către aceea care a primit de la Dumnezeu această nemărginită putere şi această supremă misiune, precum şi de către cei ce cu credinţă i se roagă ei şi Maicii Domnului: „Din valul ce ne bântuie, înalţă-ne, ne mântuie”. Amin
Cuvânt rostit în Catedrala mitropolitană din Iași, la hramul Sfintei Parascheva, 10 octombrie 2023