Cuvântul IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, rostit miercuri, 9 octombrie, în Catedrala Mitropolitană din Iași, cu prilejul primirii moaștelor Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. Acestea au fost aduse la Iași, de la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos.
După o tradiție care are deja un anumit număr de ani, pentru sfântul pelerinaj al Sfintei Maicii noastre Parascheva, sunt aduse din țară sau din afara țării sfinte moaște pentru a mări bucuria pelerinilor care vin la Iași – să se închine în fața raclei Sfintei Parascheva, să aibă și o altă bucurie. În mod special, pentru sfinții care sunt spre închinare în diferite părți ale lumii ortodoxe, iar accesul multora dintre creștinii noștri este mai greu.
De aceea, ne bucurăm să avem, în acest an, binecuvântatele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, tămăduitorul de boli, sfinte moaște care se află în Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos. Cu atât mai mult, este bucuria pelerinelor care nu pot merge spre închinare în Sfântul Munte Athos, să aibă posibilitatea să se închine împreună cu pelerinii bărbați la sfintele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Pantelimon.
Am avut aceeași bucurie, cu mulți ani în urmă, când moaștele Sfântului Maxim Mărturisitorul au fost aduse aici, spre închinare, de asemenea, din Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Muntele Athos, mănăstire care găzduiește multe moaște de sfinți spre închinarea părinților de acolo și a pelerinilor care îi trec pragul.
Astfel, în aceste zile, pelerinii din Moldova, din țară sau din afara țării, au posibilitatea aici, la Iași, să-L cinstească pe Marele și Milostivul Dumnezeu prin intermediul sfinților Săi, Sfânta Parascheva și Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. Pelerinii, apropiindu-se de sfintele moaște, poate înțeleg mai bine că sfințenia nu este un dar spre care credincioșii nu pot să tindă, ci poate doar pentru cei mai buni dintre creștinii de altădată și nădăjduim că sunt și astăzi creștini care încearcă să se ridice la adâncimea și la înălțimea sfințeniei Sfintei Parascheva, a Sfântului Pantelimon și a tuturor sfinților care împodobesc cerul și pământul.
Pelerinii, apropiindu-se de sfintele moaște, au ocazia să înțeleagă, în duh de smerenie, unde suntem noi pe pământ și unde ar trebui să fim, adică la înălțimea Sfinților lui Dumnezeu. Și chiar dacă, datorită neputințelor noastre sau prea multelor noastre păcate, nu ajungem acolo, sfinții ne cheamă să dorim și această tânjire, acest dor, această dorință a noastră de a ne apropia de sfinți. Chiar dacă rămânem încă foarte departe de sfințenia lor, ea este bineplăcută lui Dumnezeu pentru că El vede gândul nostru, duhul și ochii noștri privind spre sfințenia sfinților, ca să ne bucurăm și noi de o picătură, de o fărâmitură din darurile cu care Dumnezeu i-a împodobit și i-a binecuvântat pe sfinții Săi.
Aduc mulțumire aleasă părintelui egumen Partenie al Mănăstirii „Sfântul Pavel” că a binecuvântat împreună cu obștea Muntelui Athos ca particica din moaștele Sfântului Mucenic Pantelimon să zăbovească la noi în țară pentru câteva zile. Aducem mulțumire și onoratei delegații pe care părintele stareț Partenie a desemnat-o să rămână aici, împreună cu noi, să intre în duhul nostru de rugăciune, să se bucure de evlavia poporului român. să ne poarte și pe noi în rugăciunile preacuvioșiilor lor, ca împreună, oriunde ne-a rânduit Dumnezeu să viețuim în Biserica Sa cea sfântă, formând poporul lui Dumnezeu, să conștientizăm apartenența noastră la aceeași sfântă Biserică și să nădăjduim împreună că Dumnezeu se va milostivi și spre noi, iar la vremea potrivită ne va așeza și pe noi undeva, la picioarele sfinților, întru Împărăția Sa. Slavă lui Dumnezeu pentru tot și pentru toate! Amin!