Arhiepiscopia Iasilor

Pe data de 23 iulie 2017 avea loc la Suceava, prima dată după 35 ani, o hirotonie întru episcop. Părintele arhimandrit Damaschin Luchian de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la chemarea de arhiereu în şedinţa de lucru din 4 iulie 2017, avea să devină astfel Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Acum, la exact 1 an de zile de la acel moment istoric, Preasfinția Sa a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări. Ce s-a schimbat în viața Preasfinției Sale în ultimul an? Ce înseamnă slujirea arhierească în România anului 2018? Ce mesaj are pentru preoții și mirenii ortodocși, dar și pentru cei de altă credință? Ce gânduri are Preasfinția Sa pentru jurnaliștii de azi, deopotrivă pentru cei din media religioasă și media laică? Despre toate acestea, dar și despre altele, puteți citi în interviul de mai jos.

Peste 1000 de tineri din Mitropolia Moldovei și Bucovinei, dar și din alte eparhii, participă, în perioada 22-25 iulie 2018, la tabăra din localitatea Nemțișor.

În perioada 17 - 19 iulie, la Putna s-a desfășurat cea de-a III-a ediție a Taberei de vară „Tineretul creștin-ortodox de la Putna”. Evenimentul, realizat la iniţiativa Parohiei Putna, a Protopopiatului Rădăuţi, a Mănăstirii Putna şi a Şcolii Gimnaziale Putna, a reunit 110 elevi de pe cuprinsul Protopopiatului Rădăuți, cu vârste între 13 şi 14 ani, ce au au venit însoţiţi de preoţii lor parohi şi de profesorii de religie.

Când vorbim despre proiectul ,,Tabăra din pridvorul satului” ne gândim la numere, beneficiari, activități, program, materiale, însă adesea uităm să vorbim despre oamenii care stau în spatele acestor tabere și duc greul. Uităm poate că ei, voluntarii, sunt plecați de acasă câte 3-4 săptămâni pentru a munci în folosul altor tineri. Uităm că ei sunt personajele fără de care această poveste nu s-ar scrie. Poveștile ne spun ceea ce suntem. Mai mult decât atât, poveștile suntem noi înșine. Cred că, indiferent de scenariul pe care îl urmează povestea fiecăruia dintre noi, în adâncul sufletului ne dorim un singur lucru: vrem ca poveștile noastre să conteze. Vrem ca poveștile noastre să fie pline de semnificație, nu pentru a fi lăudați sau scoși în evidență, ci pentru a simți că facem ceva bun pentru aproapele nostru, pentru a da mai departe din ceea ce și noi am primit cândva.